9 noiembrie 2015

Galele Asociației Inginerilor Români Din Canada- Noiembrie, 2015

   
7 noiembrie 2015

Corina Ozon pregătește Amanții 3.0. Un interviu de suflet despre iubirile online, zilele astea.

  Corina Ozon, astăzi între liderii indiscutabili ai literaturii românești care contează, tocmai a trimis la tipar al treilea volum din seria Amanților. Urmează un interviu online, fără bariere, fără frontiere, fără pereche, în exclusivitate pentru noi, cei din Canada. Felicitări Corina! Update: interviul este gata, scriitoarea a răspuns cu mare bucurie dorinței mele de dialog peste Atlantic. Superb dialog, greu pentru mine care-s mai puțin antrenată în scris de cursă lungă. Îl voi publica în săptămâna care începe, în trei părți: Scriitură, Carte, Iubiri Online. O să vă placă, cred 😉  
6 noiembrie 2015

În Virtual, De Milenii

Provin dintr-un popor virtual, n-am niciun dubiu. Un popor ce-a dormit în nouri, a iubit- plutind, a visat mai mult decât a făptuit, un popor mustind de speranță, de Poveste. Este incredibil cât de eteric funcționează poporul meu, am senzația că revăd filmul Avatar și că veghindu-l, tăcând, de peste ocean, în fapt asurzesc de larma gândurilor lui. La propriu, poporul meu nu știe ce este frica. Asta, doar un popor virtual poate să cuprindă. Poporul meu n-are plan.  N-are plan fiindcă n-are ceas, n-are Timpul care să-l împingă spre vreun capăt. Dacă uneori se-nvâre-n jurul cozii este doar o impresie. În realitate urmează spirala universală, urmând calea-n spațiu a stelei Vega. Între poporul meu și adresa lui fizică nu este nimic. Poporul meu trăiește virtual, de milenii, plutind deasupra rotundului geografic pe care și l-a ales. Continuu, continuu. În țara lui Lerui-Ler Nu e zbor, nici drum de fier Numai lamură de gând […]
4 noiembrie 2015

Alături De Colectiv, În Plimbarea Aceasta Națională

Alături de Colectiv. Un text urmează, fiindcă sunt ombilical legată de frământările României Colective. *** Acum, când scriu, estea treia zi de zurzună: în țară încă se numără morții de la Colectiv, se numără demonstranții plimbăreți pe străzi, tot mai mulți și în tot mai multe orașe, se aprind lumânări pentru reculegere, se aprind lumânări în numele speranței de mai bine, de dreptate, de curaj, de adevăr de Așa Nu Se Mai Poate. În efuziunea națională și dorința de schimbare am intrat și noi, cei de prin toată Diaspora și, iaca, cei tocmai din Canada. Cum noi ne plimbăm on-line, ne ustură ochii de-atâta citit. Am aflat cine, ce, cât a zis, unde a zis, ce-a făcut, cât a luat și dacă-I dau ăia cu suspendare sau în arest la domiciliu. Știm tot, normal. Ce nu știu eu, iar aici mă refer strict la mine, cum de-a extrapolat mișcarea Colectiv într-o […]
3 noiembrie 2015

Ține Minte, Sfârșitul Nu-i Aici

Pasărea Colibri și nu numai, un strop de muzică după zilele de plumb… https://www.youtube.com/watch?v=MTK8P9-P2AI
31 octombrie 2015

În Colectiv

De trei zile mi-s degetele grele, a scris și a descărcat tolba cu povești. Una dintre povești ar fi fost despre Black Creek Pioneer Village, locul din Toronto unde te-ntorci în urmă cu un secol și jumătate și unde regăsești unelte, obiecte, obiceiuri și meșteșuguri prinse, văzute, cunoscute încă dinainte de a pleca din țară. E un loc de odihnă, de cunoaștere, de recunoaștere. Ar mai fi fost povestea canionului ce se surpă, tot mai lat, tot mai adânc, între membrii unei familii, familie furată de magia virtualului, a vanităților de neînțeles și în care comunicarea se rezumă la mesaje pasagere, unele din complezență. Să mai fi fost, zic, povestea vindecării de-o iubire ca un stilet, iubire niciodată împărtășită pe de-a-ntregul și care mi-a răsucit și bifurcat calea, vreme fără de ceas aș zice, fiindcă încă habar n-am când a început. Și cum se duce-ncet, cu forța, cu forța și […]
27 octombrie 2015

Cu drag, celor patru Balanțe

Ploua infernal și noi veneam, pe rând pe rând, în umbra serii, acasă la Daciana și Mircea, ochind locuri de parcare mai aproape, fiindcă era sâmbătă și strada, normal, era cam plină. Iar de plouat, ploua. Iar acasă la Daciana și Mircea ne-am oprit în basement. Basement finisat la mare artă, felicitări! Sinteza serii Balanțelor aparține, s-o recunosc, lui Gabi, cea care a scris tare frumos pe facebook. Textul ei, singur, face cât toată postarea: Avem vreo patru balanțe în grupul nostru și sâmbătă am reușit în sfârșit să ne adunăm și să-i sărbătorim. Ei cu torturile și cu suflările, iar noi restul cu gustările! Și berile! Și la urmă un pic de Karaoke! Cu de-alea, de când eram noi tineri! Noroc că locația avea izolare fonică, altfel cred că vecinii chemau poliția pe motiv de animal cruelty (în traducere – pisici în agonie)! Oricum, faină zi! Mulțumim gazdelor, dar […]
27 octombrie 2015

Despre firea lucrurilor

Se estompează criteriile valorice după care am crescut, vocile virtualului sparg asfaltul social și-mi cutremură principiile, unele bătrâne ca mine, altele vechi de milenii. Un amestec ciudat de delăsare, promiscuitate și strictețe în jur, din care cu greu regăsesc cărarea știută, singura care m-a scos la liman într-atâtea și atâtea rânduri. Reperele morale miros a plastilină, dau mâna cu oameni cu palmele transpirate, tăcerile devin răspunsuri, pacea însăși vorbește prin somn, mă fac mică, închid ochii și aștept să treacă. Și nu trece. Vorbesc astăzi despre mâine, în verbe la timpul trecut și mă iau de gânduri. Mă intimidează raioanele de electronice unde niște cutii lucioase, cu ceva scris pe ele și ceva desenat, de regulă paralelipipedic, poartă prețuri diferite. Toate sunt ușoare, toate poartă niște chestii antifurt. Cumperi o cutie cu ceva mic în ea, de regulă ceva negru și dreptunghiular și dai o căruță de bani. Asta nu-nțeleg. […]
18 octombrie 2015

Pe cine ne lasă să vânăm mai mult, pe ăla îl votăm

Nordul Canadei nu seamănă nicidecum cu nordul Moldovei ori cu Țara Oașului. Aici la noi, în nord (iar aici scriu prietenilor din România ori din alte părți ale lumii, care citesc acum-n.a.) este piatră, gheață, aurora boreală, sunt urși polari, eschimoși care vorbesc limbi nemaiîntâlnite în lume iar poveștile lor te lasă întotdeauna pe gânduri. Ele aduc miracolul facerii lumii până în ziua de azi. Tammy, o nativă pe care am cunoscut-o de curând povestea cum pământul Americii închipuie o uriașă broască țestoasă. O fi arătat așa în vremuri imemoriale, la origini, mă gândesc întrucât multe zone inundate acum i-au schimbat cu mult înfățișarea. Ei bine, Tammy spunea cum lumea, în sine, este de gen feminin, iar țestoasa, cea care închipuie azi America, este la originea lumii întregi. I-am ascultat povestea toată fără să clipesc. Prinși cu treburile lor și iarna timpurie și întotdeauna lungă și grea, locuitorii nordului au […]
14 octombrie 2015

Pașaportul frunzărit și răsfoit al trecerii gândurilor, ale mele și ale tale, roată, de jur-împrejurul Pământului

Locul meu pentru povești miroase a ziar, de la o vreme. Știrile îmi lovesc întâi retina, apoi mintea, mâinile scriu știri și uit, doamne cum de pot să uit, eu uit, eu uit tot mai des să mai fiu eu. Odăița mea cu poze este acum o piață napolitană, cu mii de vorbe, sute de texte, sute de fotografii, zeci de mesaje și trafic de zeci de mii de vizionări, din decembrie anul trecut, de când am trecut pragul spovedaniilor virtuale, și până acum. E un semn că vă place aicea la mine-acasă. E bine, veniți. Semn că vă place ce vă spun. Bine, hai să vă mai spun, atunci. Și-mi fac curaj, trag aer în piept, mai c-aș închide ochii să nu văd ochii tăi, citindu-mă. Sunt timidă, azi. În curând Galațiul va rămâne, pentru cei trei membri ai familiei Manea de astăzi, un loc pe hartă. Tata a decis să plece […]