17 septembrie 2015

Risipitorii: Sunt un imperfect în mişcări (Lucian Ciuchiță)

Există o categorie de muritori care risipește cuvintele ca pe șiraguri rupte de perle, risipite pe-o podea de marmură. Cuvintele țopăie, ideile cresc, respirația se accelerează, starea de bine vine de la sine.Scriitorul și peste timp prietenul Lucian Ciuchiță mi-a scris iar. Iar eu îi mulțumesc pentru asfințiturile superbe ale vorbelor lui. N-am avut timp să răstorn lumea, să-i limitez mişcarea haotică şi intempestivă, s-o pun pe-o linie de plutire deasupra apelor învolburate şi nesigure.Am avut vreme doar pentru mine, să pot gustă doar amăreala fructelor necoapte şi meschin împărţite între suişuri şi coborâşuri, am rămas pe loc într-o formă iniţială de mişcare stopată de greutatea timpului pierdut… Mi-am dorit să înving gravitaţia şi munţii de praf stelar, să-i lansez pe orbită vieţii şi a întâlnirii efemere cu picătură de antimaterie, în focuri de artificii împânzite pe cer să lumineze calea spre nemurire şi înţelegere.Sunt un imperfect în mişcări, dar echilibrat […]
15 septembrie 2015

Lucian Ciuchiță: “Latura Spirituală Are Greutatea Unei Galaxii Și Te Face Fericit…”

Lucian Ciuchiță. Pentru cei din România: realizator TV, interlocutor, cunoscut și popular scriitor. Noi, cei plecați din țară de mai multă vreme, cel mai probabil că asociem imaginea lui cu cea a emisiunilor realizate cu concursul Poliției Române , în anii 90. Nu-i așa? 🙂 Ei bine, cu Lucian m-am reîntâlnit după mai bine de douăzeci de ani, intr-un virtual românesc mustind de talente. Am apucat amândoi capetele sforii ce lega vara lui 1992 cu cea a lui 2015, lăsând vreo zece mii de kilometri și șapte fuse orare în voia valurilor Atlanticului și le-am făcut nod. Am închis împreună bucla timpului cu forța celor douăzeci și ceva de ani pe care-i aveam atunci când ne-am cunoscut. Știam, bănuiam că trebuie să dau de el pe undeva, în țară ori aiurea, cumva trebuia el să iasă pe-o alee, la fel ca atunci, în dimineața carierelor noastre, la intrarea din Pangrati a Televiziunii Române încă nedezmeticite. I-am urmărit, […]
13 septembrie 2015

Exclusiv FDL- Antonella Marinescu: “La Constanța Aveți O Prietenă!”

Nu vrei să știi cât am muncit. Nu puteai sta…nu mirosea a casă… Antonella Marinescu, fost Consul General al României La Toronto, pur și simplu a spart tiparele clasice ale diplomației române. Ea s-a apropiat atât de mult de românii din Toronto și nu numai, de ne-a luat și pe noi prin surprindere. A muncit cumplit de mult, cât a fost aici cu noi, nu odată o apuca miezul nopții răspunzând întrebărilor ori cererilor noastre. Cred că de-asta ne-a devenit așa de dragă: pentru că se purta normal, pentru că ne era accesibilă.  Iată, cu familie și bagaje, Antonella e deja acasă, în apartamentul din Constanța. Îmi spunea în mesajul de pe facebook: De trei ani casa noastră e nelocuită. Nu vrei să știi cât am muncit. Nu puteai sta…nu mirosea a casă… Ne-a scris, mie și vouă, bucuroasă că prietenia noastră rămâne vie. Semn că a fost și este sinceră, […]
11 septembrie 2015

A Major Break Through În Literatura De Limbă Română, Ori Interzis Prin Lege- Fiindcă Dă Dependență.

Corina Ozon face ce vrea, cu mine, cu tine, cu noi. Exact ce vrea. Ne-a scris, așa, din voleu, între două postări pe facebook, două cărți despre Viața în Ultra High Definition. Ne place sau nu să recunoaștem, noi ăștia care o citim suntem cam loviți cu leuca în cap și stau și mă-ntreb cum de-am rezistat fără Zilele Amanților pân la vârsta asta. Zău așa.Văzând cercul cum se lărgește și cum cititorii desenează, fabulos, o întreagă lume în jurul  personajelor cărții, Corina a mai venit c-o idee genială și anume să-și publice cititorii.Am senzația că văd dublu.  Nu glumesc.Cititor și scriitor leagă virtualul de real, de nu mai știi care e unul și care e celălalt. În fapt, cu toții sunt scriitori și cu toții, cititori. E o lume captivă, este ca între oglinzi paralele, ne uităm în ochii celui de dinainte ca să ne vedem, în fapt, pe noi, să ne gâdile […]
11 septembrie 2015

Job nou, mașină nouă

Eu, adică. Eu sunt o altfel de româncă. N-am mai scris fiindcă a fost până peste cap de ocupată. După ce mama a plecat, la mijlocul lui august, am început căutatul de job, că numai ce-l pierdusem pe celălalt. S-a dus compania în jos, a fost cumpărată de altă companie, de-astea. Am aplicat c-o forță de care numai la momente de răscruce sunt în stare. Taifun am fost. Am ras GTA, literalmente, de la Est la Vest, am fost la interviuri, am dat teste care au durat ore, am avut multiple interviuri cu mai multe companii, în aceeași zi. Trei săptămâni am fost cu adevărat în piața de muncă. Ieri am primit două oferte. Am ales-o pe cea mai aproape de casă și la bani ceva mai mulți. Am printat o palmă de foi, am semnat, am returnat. Pentru prima oară, în cariera mea canadiană, am realizat faptul că experiența […]
9 septembrie 2015

Cu Maestro, Vorbind Viață Legată Cu Ață

Prietenii, în diaspora îți devin apropiați ca rudele, dacă nu și mai mult.  Ei sunt contemporani ție și felului cum îți desenezi tu, viața. Ei sunt cei cărora li te confesezi, ei sunt cei care ți se confesează, pe ei îi ajuți, ei te ajută. Este o stranie, puternică, neîntrebată legătură între noi, cei ce trăim în afara țării. Suntem solidari organic, nechestionat.   Am ales să public (cu consimțământul interlocutorului meu- n.a.) o discuție grea ca o spovedanie, curată ca un botez, adâncă precum Atlanticul.  Interlocutorul meu a fost și încă este pentru mine, de prin 2009 (când farul călăuzitor al familiei mele de atunci a dezertat de la tot ce însemna atribuții de familie, s-a spălat pe mâni de funcția de tată  și a dispărut în România. Un act ce a generat cumplite transformări, cu mine și copiii rămași în Canada-n.a.) și până acum mentorul, mantinelele, porția de […]
7 septembrie 2015

Am Fost Șaisprezece

Toți prietenii ce apar în fotografiile de mai jos au mai mult de 10 ani de când au sosit în Canada. Unii, chiar 20. Și, în ecuația ce definește viața noastră aici, în zona Toronto, un lucru am reușit împreună să-l construim, și anume socializarea periodică, sănătoasă și vivace. Astăzi, 6 septembrie, am petrecut împreună aproape zece ore. Anca, Nelu, Mariana, Daciana, Paul, Mircea, Iuliana, Dorin, Mihaela, Dorina, Marius, Gabriela , Sorin, Radu, Dragoș și cu mine. Am fost șaisprezece, cum ziceam. Cum petrec șaisprezece oameni vreme de atâtea ore: vorbind, schimbând idei, știri, gânduri, planuri, poante cât cuprinde, succese, schimbări în viitorul apropiat, doctori de familie (am înțeles că reputatul Manicatide din GTA iese la pensie iar de găsit doctor de familie român, într-o zonă accesibilă, nu e un lucru ușor. De ce doctor român? Pentru că unii sunt mai confortabili să vorbească cu doctorii români, de aceea. Este […]
3 septembrie 2015

De Ce Te Îngrași La Emigrare

Până apele se lipezesc peste mări, iar repatrierea poate fi din nou confortabil dezbătută, haideți să aflăm de ce suntem noi un altfel de români. Fiindcă suntem altfel. Aș fi vrut ca, în urmă cu peste 17 ani când am venit în Canada, cineva să îmi fi pus acest material la dispoziție. Pentru că cele de mai jos se referă la schimbările generate de șocul cultural, în special în primii ani ai imigrației. Trăim între două lumi: cea de aici, Canada (sau orice altă țară care ne-a primit ca rezidenți) și România de care, ciudat, nu-i așa, ne apucă dorul de sărbători (la Crăciun, mai ales) ori când începe sezonul estival. Aflăm că familiile se reunesc, prietenii se reunesc acolo, iar noi suntem etc, etc, etc. Și deși și noi ne adunăm, în cercurile noastre de prieteni, probabil lipsa unor repere sociale ne împiedică să percepem imaginea de ansamblu pe […]
31 august 2015

Ștefan, eu cred că pot citi cartea ta și de la coadă la cap

Mi-a sosit prin poștă o carte așteptată: Scrisori Către Rita, semnata de Ștefan Caraman (Kaos Moon), publicată în 2012 la Editura Tracus Arte din București (link, aici) . Mi-a expediat-o chiar autorul din orașul lui, Tulcea, locul unde Dunărea se pregătește de marea nuntă cu sarea planetei. Mulțumesc din suflet, Ștefan! Eu cred că Scrisori Către Rita a fost scrisă într-o mie de ani. Nu pentru că are vreo șase sute de pagini dar, răsfoită sumar, are dinamica facerii lumii, aceea de început, fără reguli pe-nțeles. Mă intimidează. “Răzvan s-a ridicat în picioare și a spus atât, mă duc acasă. Vorbim mâine. Și s-a dus acasă” (pag 233) Ștefan, eu cred că pot citi cartea ta și de la coadă la cap. Sau de la mijloc, încolo și încoace. Fiindcă, în scrisorile  către Rita ai strâns timpul într-o bilă, nu știu cum ai făcut. “M-am întins în  pat și m-am […]
30 august 2015

Dl. Doru Liciu, Consul General Interimar la Toronto- Din Greater Toronto Area, cam la fiecare trei zile se repatriază un român sau o familie

O bijuterie de interviu, cu un interlocutor de foarte bună caliutate.A fost realizat zilele trecute cu Dl. Doru Liciu, Consul General Interimar la Consulatul României la Toronto și deschide o directă și sinceră comunicare între țară și noiVă rog să citiți de două-trei ori acest interviu, dacă puteți. Veți înțelege nuanțele mesajelor pe care Doru Liciu le transmite, în limbaj diplomatic și care seamănă, până la identitate, cu ceea ce începem să ne facem curaj a simți și noi, cu privire la țara de unde am plecat: interes, curiozitate, acceptul transformărilor reale petrecute acolo, reconsiderare a sentimentelor și trăirilor pe care le-am manifestat, timp de ani, față de România. Mai exact, începem să ne împăcăm cu România, după divorțul brutal, justificat la vremea lui, care ne-a trimis peste ocean. Este etapa acceptului (cum am învățat pe la Crisis Management workshops), este etapa în care putem face pace cu ea, cu țara adică […]