1 iulie 2015

Recunosc

Când iubesc, mi s-oprește timpul ca ultimei proaste de pe planetă. Lumea se oprește din murit. Un fir de păr nu mai crește. Pisica doarme cu zilele. Frunzele mușcatei de pe patio, florile petuniilor de la ușa către mine se opresc din murit. Cănile de cafea încremenesc în echilibrul lor instabil, cocoțate desperecheat, una  peste alta. Slăbesc. Șosetele își schimbă perechile. Tricoul se cere purtat pe dos. Gravitația împușcă adâncurile, cerul mă-mpușcă. Treptele își aruncă cârjele și umbă, cărțile se resetează și se rescriu haotic, pierd brichetele, schimb prioritățile.  Vorbele fac gard în jurul meu și-ncuie poarta, spaimele se culcă și dorm în unghere, plouă. Devin vulnerabilă, năucă de vulnerabilă și insuficientă. Frazele-mi devin propoziții, propozițiile- vorbe, vorbele se opresc înainte de-a fi scrise. Se opresc din murit. Încarc baterii. Dorm altfel. Mă ciupesc să validez că mi se-ntâmplă.   Plec, un pic, în altă viață.  Da-mi, rogu-te, spațiu.  Dă-mi, rogu-te, […]
30 iunie 2015

Bricul Mircea reface călătoria goeletei Speranța din Toate Pânzele Sus!

Bricul Mircea pleacă pe urmele goeletei Speranţa, din romanul ecranizat al lui Radu Tudoran, Toate pânzele sus!  La bord, Vergil Chițac, comandantul și rectorul Academiei Navale “Mircea cel Bătrân”, fost coleg de facultate cu mine la Nave, în Galați. Iar povestitorul nu putea fi altul decât excepțional de talentatul jurnalist Mihnea-Petru Parvu. Bricul Mircea, la 76 de ani Itinerariul? Din Sulina până la Punta Arenas, Tahiti, Sidney, Singapore și Maldive.  Mihnea, ‘ți-ar viața ca o pradă să-ți fie… http://www.evz.ro/la-76-de-ani-bricul-mircea-se-antreneaza-pentru-inconjurul-lumii.html
27 iunie 2015

New Brunswick Migrează Spre Vest

Compasul orientării în creierul păsărilor, al oamenilor și probabil al celor mai multe din viețuitoare spune, istoric, același lucru: ca să-ți fie bine, pune  busola pe Vest. Marile migrații lasă Estul în urmă, într-un ciclic abandon, pentru a-l redescoperi apoi când ceasurile își vor fi epuizat toate orele, după ere, după vremuri. Așa e rostul, așa l-am găsit de când ni-l amintim. Grand Falls Gorge, NB New Brunswick, o provincie canadiană mare cam cât Moldovele reunite de acasă, un pământ stâncos spălat de Atlantic, veșnic cu papucii uzi de-atâtea ploi ori zăpezi pân la acoperiș, își face și ea, tăcut bagajele. În Estul sărac (GDP @$42,000/capita și o populație de aproape 800,000 locuitori), cu resurse limitate, lumea nu prea mai are de lucru. Companiile și-au restrâns activitatea, altele au plecat de tot așa încât, în foiala socială globală, New Brunswick (cu cele trei orașe mari ale ei: Fredericton- capitala, Moncton […]
25 iunie 2015

Doamne, ce-am făcut!?

Ca la spovedanie vin, plec capul și zic, Doamne, ce-am făcut!?  Am plonjat, în trei ore de introspecție, în cine sunt, cu un pic de ajutor la zbor.    Dibuind în zare un înger cu funii de vorbe pe după umăr, m-am lăsat atârnată cu capul în jos, să văd lumea și altfel, până departe, în crucea nopții. Nu mai sunt aceeași. Urc, încet, pământul la rang de cer, am timpul în degete,  sunt epuizată, zic. Ce mi-a trebuit, aia am găsit. Habar n-am, cum ziceam. Va trece timp să-mi revin. Undeva, înlăuntru, o lampă cu gaz își reflectă lumina-ntr-o oglindă afumată. Cer vreme, cer pace, cer Iar. Mă uit la mine-ntr-o icoană, îmi prind părul în codiță și mi-e frică, de bine ce-mi e, de frică ce-mi e, de bine ce-mi e. Sunt cu mult mai mică decât mine.
24 iunie 2015

North West Territories- Și Când Nu Mai Pot, Ei Pleacă

Când te naști, energia pământului ți se leagă de ombilic, pe viață. La fel se întâmplă cu fiecare, în fiecare colț de lume.  In NorthWest Territories din Canada, la nord de Cercul Polar, pe o suprafață de 1,36 milioane kmp, cam cât cinci Românii și jumătate, locuiesc vreo 43,000 de oameni. Există și o capitală, la Yellowknife iar cei ce trăiesc acolo se ocupă preponderent cu mineritul. Asta dacă locuitorii nu sunt nativi (cam unul din trei locuitori este First Nation) și atunci se ocupă cu vânatul ori pescuitul. Source: StatsNWT Minele de diamante au dus teritoriul pe locul întâi în lume la Produsul Intern Brut (GDP) pe cap de locuitor: $76,000.  Uriaș, corect. Mare parte a banilor ajung la nativi, întrucât două dintre cele mai mari mine de diamante canadiene se află pe teritoriile lor. In NWT nu sunt partide politice ci un fel de Adunare Națională (Local Assembly) […]
22 iunie 2015

Pe Caii De La Biciclete

Era o dată un neam cu casele pe-o vecinătate la mare căutare între imobiliarele vremii: lățime la stradă, vii, livezi, grâu și secară, ieșire la marile ulițe mondiale, nici prea cald dar nici prea frig, numai bine.  Unii i-au propus neamului să-și vândă hatul și să rămână în chirie, alții au dat să i-l ia cu japca, iar câțiva l-au hărțuit, mărunt-mărunt, doar -doar și-o face bagajele și pleacă.  N-a fost cazul, un’ să pleci când ai casă cu grădină și copii de crescut? În vremuri, neamului i s-a-ntâmplat să mai mute gardul, la dreapta or la stânga, după cum o cereau scorurile meciurilor vremii dar, una peste alta, tot p-acolo era de găsit, codul poștal a rămas același. Neamul acesta croit din aluat de Buricul Pământului avea o problemă: avea caii cam înceți, implicit erau ușor de depășit în trafic. Trăgeau la plug, nimic de zis și, cât îi […]
22 iunie 2015

Astăzi la Blue Mountain

După aproape doi ani de pauză, azi am fost la Blue Mountain, stațiunea turistică situată la vreo 130 km nord de Toronto, pe malul lacului Huron, la Georgian Bay. Pe-un buștean, ca-n scrisul lui Radu Tudoran Câteva observații: stațiunea se dezvoltă continuu deși prețurile sunt la fel de mari ca și în alți ani, un lucru bun, zic eu. Drumul până acolo, vreo oră și ceva, plin de serpentine pe Airport Rd, la fel de frumos, o bucurie de condus. Multă lume, ceva entertainment, nimic spectaculos. Ce a fost spectaculos însă de văzut a fost plaja care în alți ani se întindea pe cel puțin 10 metri lățime, astăzi redusă la o potecă, pe malul lacului. A intrat apa peste ea. Rocile sedimentare, vechi de circa 350 de milioane de ani, încărcate de urme de fosile (contururi de pești, scoici, nomoliți și trilobiți fosilizați) erau practic sub apă. Prea a […]
17 iunie 2015

Pentru Alte Și Alte Cuvinte

Un tânăr și talentat scriitor de cuvinte dintr-o lume paralelă mustește de-un timp, a îndrăgostire. Ceasurile lui atârnă orele vineții ale apropierii istoriei, el le primește și le convertește în lebede albe din sticlă. La fiecare rând scris, el atârnă ocaua destinului,  la fiecare pauză de respirație îi auzi inima bătând.   El poartă mască de scrimeur, iubirea lui e iradiată de preaplinul chimiei aburinde. El îi scrie noaptea, ea adesea dezleagă integrame în autobuz, ziua. El i-a deschis cerul lui de stele, ea poartă cercei-păianjeni. Câteodată el știe că iubirea-i ricoșează-n zidurile primăriei și ale școlii de mecanici auto. Și chiar dac-ar atinge-o cuvintele pe ea, să zicem, șanse sunt că la fel ar ricoșa. Ea nu știe să înoate, vede valul și se ferește. El, de-ar putea opri marea-i de senzații, ar face-o.   Când mustește de îndrăgostire, în scriitorul tânăr se foiesc sexul, drumul, preșul de la […]
12 iunie 2015

De trei ori, în jurul lumii

De trei ori în jurul lumii învârtitu-m-am, de când n-am mai scris. Mi-e blogul ud-leoarcă, după ruperile de nori din ultimele zile. Creta cu care-am desenat Șoseaua Nordului s-a dizolvat în torenții vineții, doar pietrele mari  au rămas pe locurile lor. Și eu.   Aș fi vrut să n-am dreptate când, cu ceva zile în urmă, scriam despre cum percepția despre diasporă în țară rămâne blocată-n stereotipuri, ca musca-ntre geamuri. Că temerile, reținerile noastre, ale celor de-afară, iată, sunt legitime. Tare aș fi vrut să n-am dreptate. N-am să zic mai mult, am să observ în continuare. Păcat .   Văzută de pe blog, viața mea desenează telenovele, într-un vârtej de trăiri aprinse sugrumate de tăceri gri. Doar câțiva știu că scrisul îmi vine din coșul pieptului, trece razant pe lângă inimă și iese prin ochi, minte și degete, simultan, direct în pagină. Că scrisul este una și viața-mi- un […]
6 iunie 2015

Mici povești de curte

Dis-de dimineață, sub cerul-indigo, înainte să răsară soarele, s-aude privighetoarea. Pe la 5, de obicei. Nu-i răspunde nimeni, sunt probabil singura pe stradă care-o ascultă prin geamul întredeschis. Ies în curte.  În semiîntuneric, cei mai întârziați dintre racooni își unduie dolofănimile, obosiți de preumblat peste noapte și se pierd printre tufișuri, spre vizuini. Sunt chiori de somn. Raza verde sparge văzduhul, cât ziua este încă tînără și aruncă-n balansoarul cerului, roz și bleu și violet.  Luna-i  albă, uitată de cu noapte sus pe boltă. Curtea-i verde cu gard roșiatic, ca și ieri, ca și alaltăieri. Se deschid liniile, încep avioanele să decoleze: Air Transat, WestJet, Air Canada, iar Air Transat. Ăștia cu Air Transat pleacă în vacanțe-n sud și-s cei mai vrednici la decolare. Ce joacă! Iarba-i năucă de roua nopții și niciun prosop nu i-ar ajunge să se zvinte. Firele înțeapă, vibrând, tăria dimineții.   În papuci, fac bilanțul […]