11 octombrie 2017

La 25 noiembrie, în Oakville (Greater Toronto Area) vom celebra, împreună, Jubileul!

La apogeul stabilităţii profesionale şi materiale, cu o viaţă personală definită în majoritatea parametrilor, incluzând aici hobby-urile şi activităţile recreative, imigraţia româno-canadiană a sfârşitului lui 2017 traversează perioada ei de aur, sub toate coordonatele. Am mai spus-o, generaţia noastră nu va mai întâlni strălucirea şi dinamica acestor ani, niciodată, de-acum încolo. Să ne bucurăm de ele acum, astăzi, să facem o sărbătoare din fiecare zi. Da, acum este perioada în care starea generală de sănătate este bună, ea se menţine pe un platou şi abia dacă atinge panta descendentă, cauzată natural de trecerea anilor. Este perioada în care crizele existenţiale, vocaţional- aspiraţionale mai ales, ale primei generaţii, se domolesc de la sine şi împăcarea de sine aduce, în sfârşit, seninul în priviri. Când traseele de viaţă ale copiilor (în genere, acum, adulţi-n.a.) sunt relativ conturate iar aportul parental slăbeşte exponenţial. Formăm plutonul compact al celor imigraţi între ’90 şi 2006. […]
16 septembrie 2017

Coasta Atlanticului, un năvod în așteptare

Sunt încă în Nova Scotia. Mâine zbor spre casă. Traseul de astăzi a însemnat drumul de la Halifax la Lunenburg, cu întoarcere pe coasta Atlanticului, prin Mahone Bay, Bayswater, Hubbards, French Village, Indian Harbour, Peggy’s Cove, Terence Bay, Brookside și înapoi la Halifax. Vreo 500 de kilometri, cu toate abaterile din drum și n-au fost puține. Lunenburg, așezarea și toată zona, de fapt, își merită cu prisosință statutul. Declarată monument UNESCO, comunitatea din Lunenburg este locuită de descendenți germani (Eisenhower, cel mai popular nume de familie), așa cum la Terence Bay cel mai popular nume de familie este Slaunwhite.  În ambele locuri s-au așezat familii de frați care s-au îngrijit ca numele să fie dus mai departe. La Terence Bay mă simt ca acasă. Nu exagerez, am petrecut o groază de timp, cam pe toate coclaurile, pe toate străzile, dus și întors. Știu unde se ridică o casă nouă, deja […]
13 septembrie 2017

Plec să trăiesc în cartea mea, pentru un weekend. Merg la Terence Bay, Nova Scotia.

Acum aproape un an, în preajma Crăciunului, în mintea mea s-a aprins povestea iubirii imposibile, imaginate, simţite şi imprimate pe coasta Atlanticului, cândva în miez de vară. Locul se numeşte Terence Bay. Este o felie, o coastă de stâncă populată de pescari, la vreo patruzeci de kilometri est de Halifax. La Terence Bay, până acum n-am ajuns niciodată. Nici în casa închiriată, în care am locuit pentru o săptămână, precum am povestit în carte, n-am fost, în fapt, niciodată. Deşi, de atâta imaginație înflăcărată, cu atâta emoţie pusă în povestea însăşi, pot descrie interiorul de parcă aş fi trăit acolo dintotdeauna. Este o casă veche, canadiană, așa o văd cu ochii minții. Este îngustă, ţuguiată, cu mansarda dând spre mare şi cu uşa de la intrare, la oareş’ce distanţă de drum, îndreptată spre apus. Locul poveștii mele din Terence Bay (o casă în care n-am locuit niciodată, cum ziceam)trebuie că are acoperişul […]
11 septembrie 2017

Enigmatici și cuminți- O scrisoare de cuget pentru Ștefan Hrușcă

Am învățat să amân verdicte, am învățat să-mi mușc limba când bunul simț se înconvoaie și totuși am să-mi calc pe suflet să scot un păs veeechi de vreo douăzeci de ani, cam de când am ajuns în Canada. Păsul meu s-a născut în preajma unuia dintre primele Crăciunuri departe de casă când, cu nodul corespunzător în gât, cam cât gutuia și cu Europa FM deschisă pe internet, mă luau valuri de leșin, de la lingurică ascultând colindele lui Hrușcă. Și le-ascultam c-o ardoare și c-o trăire de-ajungeam să simt mirosul de fum de lemne printre vorbele lui cântate, să adulmec mirosul de sarică de oaie. Vedeam cu ochii minții mâinile crăpate ale celor ce mi-au dus, de generații, neamul, mai departe și, sincer, plângeam de se scutura cămeșa pe mine, adeseori. De dor. Plâns înnăbușit, să nu intre copiii la idei. De dor, de dor de ceva nedefinit, de […]
4 septembrie 2017

Degetele tale, pe piele

Eu îți vorbeam despre stele, tu căutai piele, cât mai multă piele dezvelită de s-ar fi putut, un picior, un pic de umăr, o rotulă, valea moale de sub cocul ridicat pe ceafă. Privirile tale de lup flămând mă făceau să zâmbesc și te desconsideram, firesc. Așteptam de la tine să poți ține pasul cu mine, să spargem bolta nopții cu disertații pe teme sociale. Ție-ți plăcea când aveam vocea moale, un pic catifelată, așa, mai de fată. Și-ți plăcea să mă vezi în capot, doamne ce-ți mai plăcea, de parcă ce-ți spuneam, nici nu mai conta. Mă-ntreb, acum, dacă, într-adevăr, conta. Dar mie-mi păsa. Îmi păsa că munceam să te schimb, munceam cu sârg să fac din tine un altceva, ceva ce trebuia, probabil să fie bărbat, doar în pat. Asta te-a revoltat. Atunci ai mai zis ceva și ai plecat. N-am uitat. Nici n-am înțeles, imediat. În urmă […]
28 august 2017

Frontiera lui 50

Bine va regăsesc după două luni în care blogul a fost în vacanţă, cu comprese de antiviruși pe frunte, iar eu mai mult la drum lung. Mulţam de curiozitate, despre mine- toate de bine, viața-mi sună curajos de frumos. Copiii- bine,sper la fel și despre ai voștri. Nepoatele mele cresc  voioase, care mai de care. Lumea din jurul meu- bine şi ea, iar pisica Ciorăpel transmite salutări. Scriu astăzi despre şi pentru cei (şi cele) care, pe continentul nord-american aflându-se, au bătut palma cu deceniul al şaselea. Fie că i se apropie de prag, fie că au suflat deja în tortul aniversar, sărbătoriţii deceniului al şaselea reprezintă mai bine de jumătate din totalul imigraţiei române active, de primă generaţie din Canada. Am ajuns, aproape cu toţii, să marcăm jumătate de secol.  Cei ce alcătuiesc grosul imigrației române în Canada se apropie sau au trecut deja de vârsta de 50 de […]
29 iunie 2017

Visul din Noaptea de Sânziene

Cristina este prietena mea de la birou. E blondă, delicată, minunat de înțeleaptă și punem țara la cale, în șoaptă, în românește, la cafeaua de la ora 10. Te-am visat azi noapte, zice Cristina. Parcă ziceam că eram la birou. Dar nu era ca aici, aici la birou, în vis totul arăta altfel…Eram cu tine, asta sigur. Și vorbeam, ca acum. Vorbeam ceva.Vorbeam şi numai ce mă uit pe jos şi, ţin minte, văd pe podea o brăţară. Am ridicat-o de jos: era o brăţară făcută din ceasuri, ceasuri rotunde unul lângă altul, unele mai mari, altele mai mici. Am pus brăţara în buzunar şi am continuat să mă uit pe jos, parcă aşteptam să mai găsesc ceva. Şi am găsit. Am văzut încă o brăţară, era ceva cu pietre, era din aur, asta ştiu… Am luat-o de pe jos şi ţi-am dat-o ţie, s-o păstrezi tu. Te-ai bucurat şi […]
26 iunie 2017

Târgul de Carte de la Toronto- un excepțional moment cultural în limba română

Un sezon neobișnuit de efervescent și de bogat, un preaplin de evenimente organizate și animate de etnicii români din Canada. O agendă încărcată de întâmplări artistice și de evenimente culturale, în toate provinciile canadiene unde trăiesc români. Nu poate Foaia De Drum Lung a le cuprinde pe toate și cer iertare cu plecăciune, dar n-are cum. Mă bucur, ca și cei mai mulți dintre voi, cei care citiți, văzând saltul calitativ real, indiscutabil pe care organizațiile și asociațiile românești l-au făcut în a promova adevărata noastră identitate, sub aspectul diversității dar și al profunzimii mesajului pe care românii îl aduc în main stream, la anul de grație 2017. Excepțional efort, merită urmărit. Fără precedent. Astăzi, cireașa de pe tort: în 17 iunie, între rafale de ploi și reprize de soare torid, la Spadina Theatre din Toronto, Asociația Tradicious (Iuliana Pacso și Sorin Mitrea din Toronto) împreună cu Librăria Pagini Românești […]
21 iunie 2017

Gilmar Oprişan vine cu o excelentă compoziţie: Long Live Canada! Piesa are toate şansele să devină Imnul Românilor din Canada

Acoperă cu nedisimulat  succes zona de divertisment intracomunitară din area Toronto şi este, de departe, cea mai bună voce din entertainment-ul ontarian de origine română. Gilmar este un artist, el este artist. Este, indiscutabil. Atunci când cântă, navighează cu ușurință câteva game, într-un repertoriu multilingv, divers, dinamic şi flexibil. Este o nebunie întreagă să-l asculţi cântând. Talentat până la plasele, Gilmar Oprişan improvizează excelent, animă spiritele, împrăştie energie şi continuu dăruieşte acel ceva al artistului înnăscut- egala generozitate a vieţii. Compune şi recompune muzică, în stiluri fără de ceas ori modă. Muzica lui Gilmar este binişor atemporală, cam că noi toţi şi probabil că asta îl face atât de cerut, aplaudat şi aşteptat în mijlocul grupurilor de români din zonă. Foarte recent, prilejuit de cea de a 150 aniversare a înfiinţării statului canadian, Gilmar a compus piesa de mai jos. Piesa se numeşte Long Live Canada! Ia ascultați-o: Eu am […]
19 iunie 2017

Asociaţia Inginerilor Români din Canada- într-o fină şi interesantă metamorfoză

Soare, pace, discrete şi lente alunecări de plăci tectonice, naturale de altfel. Cam acestea definesc platforma etnică românească din Canada anglo-saxonă ori francofonă, a sezonului. Copiii- crescuţi. Starea civilă- clarificată, orişicât. Nepoţii- pe ici pe colo. Ambiţiile de carieră- astea s-au îngălbenit ca ziaru-n geam la bunicii mei din Ianca. Mai nou, trăim. Nu mai ardem s-atingem cu arătătorul plafonul de sticlă, comun oricărei societăţi adoptive. Ultimele săptămâni am consemnat o abundenţă de evenimente intraetnice, cu precădere în ariile Toronto (include aici Triunghiul de Aur) şi Montreal. În area Toronto, două s-au făptuit în chiar sâmbăta trecută: Picnicul AREC- la Stouffville şi Târgul de Carte- Spadina Theatre, downtown Toronto. AREC (Asociaţia Inginerilor Români din Canada) bifează peste un deceniu de neîntreruptă activitate. Asociaţia rămâne entitatea- etalon de agregare românească, nu neapărat profesională  cât, mai degrabă, ca abordare şi atitudine. Liderul asociaţiei, Daniel Cheoreanu a preluat ştafeta de la echipa de […]