27 martie 2015

La umbră

Mă ard mâinile de nescris de-atâtea zile în care ceasurile s-au alergat unul pe altul, am pus kilometri cât un șofer profesionist și probabil, într-un moment de respiro aș fi chemat și Cirque Du Soleil în backyard să dea o reprezentație privată dacă nu eram prinsă cu spălatul vaselor.   Imi place să spăl vasele. Trag mănușile în mâini, dau drumul la muzică și, în ritm, câte una, câte una, îmi trec  toate prin mână farfurii, cratițe și oale, tacâmuri, site, răzători, în fine, ce s-adună în câteva zile. Îmi place să spăl vasele, mă găndesc la ale mele și mângâi  inoxul, ceramica ori arcopalul cu buretele pe toate părțile. Le spăl, ca pe copiii mici, și-n urechi.  Da, am o mașină de spălat vase care șomează.   Asta e de ținut minte.  La A.D. 2015 mi-am făcut curaj și am pus comanda de awning, copertină care pleacă de pe […]
23 martie 2015

Intermezzo Cu Baloţi De Drumuri

Vântul îmi biciuie faţa iar primăvara, îngheţată încă, mi-a pus contractul cu iarna dinainte şi mă obligă să îl semnez pentru încă un an. Shut! Se-ncheie martie curând şi drumurile dintr-odată mi s-au oprit din curgere şi s-au rulat înapoi, că baloţii de fân pe câmpuri, vara. Tăvăluguri uriaşe de drumuri rostogolite, înalte până la cer, mi-au blocat drumul. Caut o nişă printre ele, încerc să le ocolesc şi, mai abitir, s-aliniază barierele de drumuri rulate, multe-multe, înalte de nu mai văd soarele de ele. Pe jos au mai rămas potecile. Le stau drumurilor, dinainte,ca de-atâtea ori până acum. Numai că de data asta, dintr-un colţ mă priveşte valiza obosită cu care am emigrat acum o eternitate şi ceva şi uite-aşa, că s-o ocrotesc şi pe ea, prind încet-încet puteri şi împing, rostogolesc drumurile, unul câte unul, înapoi în calea lor firească. Timpul ticăie iar proiectele împrăştiate în jurul meu […]
20 martie 2015

Aici, în vârtejul norocului

N-am murit, n-am dispărut, sunt aici, amețită de vârtejul norocului și al soartei. Și obosită de multele și marile ori măruntele care-mi colorează zilele. Vreau să dorm, să prind puteri, s-o iau de la capăt. Valsează în juru-mi curaj și speranțe, încredere și gânduri multe. Drumuri dinainte mi se deschid și, așa cum mă știu, nu rezist până nu pășesc spre ele, așa, măcar un pic… Confuzie, aflând de bătălia pe care cineva drag, iubit și aproape o duce ca să învingă cancerul. Mămică, sunt în fiecare clipă alături de tine, uite-mă! Apoi speranțe însuflețite, văzând cum viețile copiilor mei se aștern în parametrii aceia ai binelui stabil, solid, anunțător de drumuri bune pe mai departe. Mult de lucru la birou, un dram de primăvară, afară, greu să fac loc orelor de scris. Și-n fond e blog, e blogul meu. El poate să aștepte să trăiesc ca să pot să […]
17 martie 2015

Tommy

  Tommy este un cotoi musculos şi mare, care-şi face veacul în cartierul meu. Habar n-am cine îi sunt stăpânii, ce este sigur este că Tommy e bine hrănit şi că petrece mult timp colindând curţile dimprejur. Apare când nu te-aştepţi, ba de după maşinile parcate disciplinat în faţa casei, ba traversează în fugă direct din curtea de vizavi , de te-ntrebi  la ce s-o fi grăbind aşa ? Are blană în petice, gri cu alb iar pe cap nişte smocuri negre, semn că părinţii şi bunicii lui aufost amorezi înfocaţi, indiferent de culoarea blănii partenerului. Uneori întoarce capul, se opreşte o clipă, te vede şi parcă te salută, după care îşi continuă preumblările. Tommy se strecoară în backyard printr-o nişă între scânduri, lăsată acolo de-un contractor nepriceput, cu ani în urmă. N-am de gând să astup nişa, fiindcă tot pe-acolo e şi traseul ratonilor, al groundhogului, sconcşilor şi al altor […]
15 martie 2015

Secretul de aur este la îndemâna diasporei

Giani Codrin Pop este un jurnalist trecut prin furcile caudine ale presei românești încă din 1998 și care, într-o zi cu soare și două dimineți și-a făcut bagajele și s-a mutat în Marea Britanie, împreună cu soția lui.  S-a întors, în 2014 la scris iar acum colaborează la publicația Anunțul Românesc din UK, gazetă care de curând a împlinit un an de la apariție.  Codrin aparține unei imigrații românești foarte noi, foarte tinere și, cu gândul să afle mai multe despre ce urmează și cum se-așează lucrurile, plecat de-acasă fiind, m-a contactat pentru un interviu pentru Anunțul.    N-am să intervin asupra textului și îl public aici dintr-un singur motiv, anume acela de a vă propune să descoperiți, din fluxul întrebărilor, freamătul începuturilor unei imigrații tinere.    Este cea mai tânără imigrație românească de la revoluție încoace, cea mai nouă.  Înțelegeți, așadar prin ce trec acești copii?      „Secretul […]
14 martie 2015

Pălăriile Otiliei și bucuria, ca un lujer de la Pământ la Lună

”-Sunt fericită și obosită…haidam acasă…mi-e somn! Iar ”acasă” este la Hășmaș, comuna mea cu șase sate, al cărei singur medic sunt…” Așa incepe Femeia Cu Șapte Pălării, volumul de debut al Otiliei Țigănaș publicat în 2012 la editura Galaxia Gutenberg. Citesc aici, la Toronto, cartea cu parfum românesc în fiecare literă, ajunsă în zbor solitar, expediată chiar de către autoare!     Otilia, astăzi medic la Hășmaș, cândva o fetiță subțirică, parc-o și văd, și pe deplin articulată, și-a început poveștile de viață direct prin filmul Toamna Bobocilor, pe undeva.    Cine, să zicem, n-a văzut filmul stagiaturilor postuniversitare ale anilor 80 poate la fel de frumos răsfoi cartea Otiliei Țigănaș.  Ducându-și fin, zâmbind doar din colțul gurii, popularitatea numelui atât de literar, Otilia scrie proza firesc și curat ca o perdea de borangic înaintea Paștelui. Scrie, iar scrisul îi vine fluent, pur și simplu! Intr-o seară de februarie, chiar […]
9 martie 2015

VOLTAJ – All over again (Official Video)

Voltaj reprezintă România la festivalul Eurovision 2015. Urmăriți videoclipul și, cei din Diaspora, să nu spuneți că n-aveți nodul în gât… Chapeau Voltaj, este mâna voastră întinsă prietenește unei Diaspore care respiră în același ritm cu voi.  Nici nu mai contează dacă veți câștiga ceva la festival, ne-ați câștigat pe noi cu piesa aceasta.  Cei trei milioane, adică 🙂
8 martie 2015

Un text ca un tirbușon în conștiințe- Doamne Ajută, Doamne Ferește

Dau roată subiectului predării religiei în școlile românești, de câteva zile. Nu vreau să-i supăr pe cei care merg cu rigurozitate la biserică, așa cum n-aș vrea să-i ofensez pe cei ce se-adună, o dată pe an, în noapte de Înviere, cu scopul declarat al socializării cu cei cu care se văd din An în Paște.   Mă mâhnește să aflu că în țară sunt  astăzi circa 4,500 de școli, 450 de spitale dar 18,000 de biserici (numerele, dintr-un recent material pe aceeași temă,  publicat în România) și văd fotografii cu coloanele de popi, gravi și plini de ei, cu privirile acelea înfricoșătoare și gata să te facă să te simți mic, pe la diferite manifestări de profil. Mi-e milă, mi-e silă, mi-e greu și știu că devotamentul acesta recent din sărăcie spirituală se trage. Nu materială, ci spirituală.  Anii 90 au fost probabil cel mai mare recul cultural al […]
8 martie 2015

…Să-mi fur iubirea, ca pe-o bicicletă

Nu pot zice de ce iubesc poezia asta a lui Radu Ciornei. Dar o iubesc. Poeziei ăsteia îi trebuie o chitară și patru note numai, destul cât s-o reciți și apoi s-o cânți și iar s-o reciți, până la toamnă… Aş vrea Aş vrea să-mi fur iubirea ca pe-o bicicletă În urma mea să fluiere un poliţist Să-l păcălesc, să se izbească într-o tonetă Cu degetul să-i sugerez cum că exist Aş vrea să plăsmuiesc o lume desuetă Amenzi zâmbind să dau oricărui sunet trist Să-i spun buchet la o plăpândă violetă Să pot îmbrăţişa chiar şi un dinamovist Aş vrea să nu-mi mai fie atâta noapte Dormind să prind măcar un ziurel de zi Să prind un loc la coada de la lapte Un ceai să beau pe un covor în Benghazi Aş vrea să nu îmi mai doresc nimica O lumânare albă să îmi ardă toată Poveşti aş […]
8 martie 2015

De Ziua Femeii- Bărbaților Mei

M-am gândit, m-am răzgândit, dacă să vă scriu sau nu și iată că vă scriu Vouă, după trei zile, trei rotații complete ale pământului în jurul axei, timp și spațiu destul cât să se cearnă și discearnă niște gânduri. Le-am tot sucit și răsucit, dacă să le pun în ordine, pe vorbe, sau nu. Ție-ți spun, cu tine vorbesc (și ai venit primul în minte). Ți-aș spune că nu-s distanțe care să doboare gândurile. Aș fi preferat să te fi lăsat ca pe un scaun vechi, la rigolă, să te ignor, să te fi pălmuit atunci în seara ultimă, târzie, de mai, printre bagaje, să te fi urât dac-aș fi putut. Reflex, security blanket sau nu, păstrez încă cele câteva scrisori împrăștiate între ani și anotimpuri și știu că nu ne-am întâlnit întîmplător, nici atunci la început și nici apoi, în cele câteva rânduri în care mă-ntrebai insistent dacă mai am ceva […]