1 martie 2015

Planul Verde, Cu Un Fir Ușor

Cu gândurile și cu vrerea împing iarna, tăvălug, la vale. Explodează  ghioceii  în mesaje verzi și albe nesfârșite pe internet, zâmbesc continuu, vine, dară, primăvara! Mamă, ce bine. N-am să înțeleg de unde-mi vine, invariabil la finele lui februarie,  forța imensă de-a crede și conștientiza că primăvara este aici. În România, primăvara e sofisticată, vine când șoptind, când clipocind, când alunecând flori și muguri ițite de sub straturi de frunze uscate și durează câteva săptămâni. O simți.    In Canada, mai avem, spune starea vremii, încă vreo 30 de zile de iarnă. Da, dar sunt ultimele. N-am ghiocei (am avut odată niște bulbi, dar nu mi-a prins niciunul și am lăsat-o așa), nici mușcatele de la mama n-au rezistat mai mult de un an, dar am zambile și narcise care, în graiul lor, spun cam același lucru: vine vremea de ieșit afară din bârloguri.   În lumina crudă a zilei, […]
28 februarie 2015

Cu Ce Foc Te-Am Mai Iubit, Cenușăreaso….

Aș fi preferat să scriu despre mărțișoare, dar mă trage colegul Mihnea de mânecă, publicând în Evenimentul Zilei un episod nou din Aventura Diasporei povestită împreună cu deja vestitul Gabriel psihiatrul. Diaspora este văzută, de această dată, doar printr-o sacoșă cu sifoane, ceea ce anunță un weekend mai vesel. Un pas înainte, iaca.    http://www.evz.ro/cum-a-devenit-diaspora-o-tiganie-la-propriu-si-la-figurat.html (Urmează un text lung. Trageți cafeaua aproape și citiți, vă rog eu mult, textul din link-ul de mai sus, ca să înțelegeți ce urmează )   Rămâne, și în acest episod, pe tapet, credința în motivația 100% economică a autoexilatului în Occident . Bruiajul fiind prea mare, ca-n poker zic Pas, sar mâna asta și îmi manifest simpatia sinceră pentru Gabriel psihiatrul, cel care pare-se că s-a speriat rău de tot în anii lui de școală canadieni. Sorry for you man, too late to fix it.   Cu atenția virată, din condei, către minoritatea brunetă […]
26 februarie 2015

Și Uite-Așa A Plecat Foaia De Drum Lung la ziar! :)

Mulțumiri redactorului sef Simona Ionescu pentru publicarea materialului de pe blog, în cotidianul Evenimentul Zilei. Eu găsesc că este o necesară corecție la considerațiile oarbe și generalizatoare, la adresa diasporei. În textul de mai jos veți găsi sute de replici ale cititorilor, referitoare la felul în care Diaspora este percepută în România. http://www.evz.ro/reactii-dupa-articolul-o-privire-critica-asupra-diasporei-dar-nu-rautacioasa-doar-necesara.html Magda
24 februarie 2015

O privire, fix prin bască, asupra diasporei

La două zile de la publicarea nedumeritului articol: O privire Foarte Critică Asupra Diasporei. Dar Nu Răutăcioasă, Doar Necesară, în EvZ, iată și linkul care a îmbujorat diaspora: http://www.evz.ro/o-privire-foarte-critica-asupra-diasporei-dar-nu-rautacioasa.html Reiterez aici simpatia sinceră pentru ziarul Evenimentul Zilei, pentru jurnalistul complet Mihnea Petru-Pârvu și mă opresc strict la considerațiile psihiatrului Gabriel Diaconu care, cunoscând fibra mentală și comportamentală a neamului s-a lansat în aprecieri cam prin bască, zic eu, asupra celor vreo trei milioane și ceva de români care gravitează, more or less, 24/24 în jurul sufletului cu frontiere al României.   Am aflat că noi, plecând, de fapt am schimbat agresorul, că suntem vai steaua noastră, că ne numărăm cei firfirei prin buzunare, stăm buluc seara la lumina unicului bec din odaie jelind de lipsuri, ne târâm rătăciți pe drumurile Damascului- după spusele autorului- și, marcați de pumnii primiți în cap, care la propriu care la figurat,  prin copilărie, venim, […]
22 februarie 2015

O Să Mă Știi De Undeva- Combustibil Pentru Piesa-Monolog A Inimii De Sub Tricou

Mai tragică în ființa ei decât Moartea Căprioarei, mai senzuală decât Malena legănându-și poalele și fluturându-și pletele peste țărâna patruzecistă a Italiei, cu ochii mari deschiși, sfredelindu-te,  Petronela Rotar a scris O Să Mă Știi De Undeva cu patima condamnatului la iubire silnică pe viață.   Atât de tare iubește când iubește încât, citind, poezia devine grea ca o draperie din catifea iar literele-i curg pe podea. Hani, El adică, daca există sau a existat cândva, probabil că și-a înecat mințile în alcool citindu-se dezvelit, sau pur și simplu văzându-și goliciunea în oglinzile vorbelor Petronelei, mai degrabă a înnebunit. Asta, dacă Hani a existat. Dacă Hani nu i-a apărut Petronelei în cale, încă, l-aș sfătui să se convingă-ntâi că știe a-nnota în apă adâncă.     Petronela scrie imagini, ea scrie imaginile așa cum  i se-arată, fiecare pas al ei scrie singur un rând. Afli  (și-ți place să afli) femeia […]
20 februarie 2015

Zilele Amanților- filmul românesc perfect

Amarnic puse pe căpătuială, atente să nu le scape nici un ac de siguranță pe gaura chiuvetei, personajele Corinei Ozon din Zilele Amanților te-mbolnăvesc de ficat. De un dinamism feroce, cu ochii în patru la orice oportunitate, gratuitate, atenție sau flirt, de-a valma, ele reușesc să deseneze un crâmpei din societatea de ieri, alaltăieri- cel mult, dar mai ales de mâine dintr-o Românie bucureșteană prin excelență. Pentru că zilele și nopțile sunt frumos delimitate de bariere semnalizate cu reflectoare, nu poți să te superi pe ele mai ales că, intre mantinelele zilelor, acțiunea zboară ca pucul într-o arenă de hochei. E lumină. E soarele în creștetul personajelor și parcă îl simți și tu, citind. Nu-i vreo eroină mai brează decât alta, toate gândesc, visează și așteaptă cam același lucru: să dea lovitura, să se chivernisească. Navigând abil, într-o lume strălucind de efervescență la lumina zilei ce pare că nu se […]
19 februarie 2015

Trebuie Cai Verzi

De când mă știu, fac ce Trebuie.  A crescut, acest Trebuie, cu mine odată.   A trebuit să dorm la prânz și asta m-a obligat să cultiv eschiva, a trebuit să mănânc ciorba la felul întâi și-am crescut cu spaima de ciorbă, a trebuit să fac întâi lecțiile și apoi să ies afară la joacă deși toți copiii erau deja în jurul blocului și epuizaseră rugămințile la ai mei: tanti Manea o lăsați pe Magda afară? Haai, tanti Manea, vă rugăăăm…. Degeaba, eu trebuia să învăț de zece.    A trebuit să nu merg la petrecerile din liceu decât până la 10 seara, indiferent că ele țineau până în zori pentru că, nu-i așa, nu se cădea ca o domnișoară să piardă nopțile fumând, dansând, doamne ferește de vreo nefăcută.   A trebuit să am un logodnic declarat ca să pot ajunge la Costinești, vara, altfel n-aveam voie, cum era […]
18 februarie 2015

Punguța cu doi bani

Dac-ar fi ziua ta, mâine de exemplu, probabil c-aș lua punguța cu doi bani agățată în baierele vechi din piele, la tinda casei poveștilor mele și ți-aș oferi-o fără să ezit. De mult voiam să ți-o dau, așa, ponosită cum e ea, cu doi bănuți de-argint austriac, bătuți pe vremea imperiului și știu că n-aș da greș. Întinde mâna, o vrei? Fiindcă altceva, sincer, habar n-am ce ți-aș putea oferi. Cuvinte- ai până-n vârful muntelui, dimineți și asfințituri ai tot primit, sticlele cu urări s-au înșirat de-a lungul peretelui bucătăriei, iar și iar, până și brelocuri ai, mai multe decât chei. Cântece nu mă pricep să compun. Întotdeauna, la măturatul din calendar al zodiilor, scriu prost și împiedicat. O pisică am aflat că nu se face cadou, că-i semn rău.   Cafeaua-i rece, laptele a lăsat cercuri-cercuri pe interiorul cănii de-o seamă cu tine. E istoria ei de-azi dimineață , […]
12 februarie 2015

Dor Destul, Așteptând Și Altceva

Am să înșir aici lucrurile de care mi-e dor și, probabil c-ai să le regăsești, printre ele, pe cele de care ți-e și ție dor. Să le pun, odată, pe hârtie, ca la spovedania de pe urmă, să pot muta și eu sufletul spre primăvara care tropăie mărunțel în zăpada sticloasă, înfofolită încă în cojoacele din piele de ren.    Dor de clădirile din centrul orașului unde am crescut, Galați adică. De mirosul teilor de pe Republicii, de Romarta, Fondul Plastic, magazinul Modern, drumul către faleza Dunării și popasul de-o cafea cu frișcă, la Elice. Dor de sandalele cu nojițe, de fustele crețe de pânză topită. Dor de locurile și anii creșterii. Puține mai sunt astăzi pe locurile lor și, chiar de-aș străbate drumurile, n-aș mai recunoaște locurile și imaginile de care mi-e dor. Așa că le pun teanc și le-ndes în cutia de poze alb-negru, să merg mai departe. […]
10 februarie 2015

Frăție întru scriitură, așa ceva nu s-a mai pomenit!

Am dat buzna-n scrierile a patru excepțional de talentate și sensibile scriitoare românce: Petronela Rotar, Corina Ozon, Ana Barton și Cristina Nemerovschi. Am făcut vraiște, în curiozitatea mea înfrigurată de-atâtat timp pierdut, paginile lor de facebook și fotografiile, comentariile și punctele de suspensie, le-am căutat de matricolă, unghiile și batista, ceștile lor de cafea, fereastra pe care se uită când scriu ele, gesturile, pacea privirilor și revolta interioară a vorbelor lor. Mă holbez fără să înțeleg cum de s-a întâmplat așa, la careul desenat de aceste nonconformiste, complex articulate și stăpâne pe vorbele  limbii române care își dau, cu mare înțelepciune, suport una- alteia, în timp real. Ai senzația că toate scriu o carte, că toate au scris câte o carte, pe rând, suflecându-și gândurile, la unison, că  toate cărțile pe care și le-au publicat în ultimii ani sunt ale tuturora și că fiecare e prezentă în cartea celeilalte. E […]