10 februarie 2015

Veacul se-nghesuie în buzunarele blugilor mei

Veacul se-nghesuie în buzunarele blugilor mei și mă tot gândesc dacă să v-o spun și p-asta, sau nu. Fiindcă vremea era tot în anii fără de kilometraj montat la bord, atunci când distanțele însemnau dorințe iar drumul- aventura. Era prin 87 sau 88, mai în vară și se întâmpla tot în București, într-un București grosolan de aglomerat cu pietoni pe Calea Victoriei și cu rochii de nuntă, voaluri și flori de pus în în piept pentru apropiatul septembrie, la vremea regalului nunților.    Plecasem de la minister, după ce lăsasem corespondența și mergeam la pas cu Tibi, un alt stagiar, vorbăreț și deșirat întâlnit la rândul de delegați. Terminasem treburile, ne era foame, aveam să plecăm fiecare, în câteva ore, cu trenul, în altă direcție.  Vorbeam și înotam în contrasens, într-un râu de oameni cu sacoșe peste sacoșe, ce se scurgea către magazinele înșirate de ambele laturi ale Căii Victoriei. […]
9 februarie 2015

53

Astăzi este ziua mea. 53, yep. Vărsătoare până la os, crescută cu simțul aventurii încă din fașă, cu temeri mici și trecătoare, de-un optimism nebun, de-un dinamism care-i duce la exasperare pe cei din jur. Pozele le-am făcut în dimineața asta, zic să rămână acolo pentru posteritate. Nu-s prelucrate, eu habar n-am mai mult de alea două-trei trick-uri din Picture Office Manager, deci nu.   Tac rar, cer mult, fac zgomot, fac valuri, mă hrănesc cu verbe de la prima oră a dimineții, și tot așa în fiecare zi. Mă enervează lunea, ma  depresează miercurea la amiază, beau cafea și când e cazul și când nu, rar de tot de alcool mă ating, fumez de sting.    Am fost educată să-mi țin gura și rar am reușit s-o fac. Am răbdare cu cei șovăielnici, niciodată cu cei rău-intenționați. Simt, de ani buni, vibrația cuiva în aer și câteodată mi-e ciudă […]
5 februarie 2015

“Fără asta, nu se poate…”

După ce și-a încărcat desagii cu poveștile samurailor, ale culegătorilor de orez ori ale fabricanților de tricouri și adidași, ale călugărilor budhiști, ale ultimilor haiduci năuci ai planetei din stepele Afganistanului și Irakului, ale izvoarelor carpatice povestite șoptit, în curgerea lor, de Alexandru Mitru, dimineața ajunge obosită gata pe continentul american. Iși trage sufletul peste Atlantic (bun prilej să-și mai scuture buzunarele) pentru ca, atunci când ajunge în Canada, să îi vină să se ducă la culcare, pur și simplu. În fiecare zi simt diminețile astea obosite de-atâta alergare în jurul planetei și tot ce pot face e să culeg dintre povești pe acelea care-mi vor colora și mie ziua, cu un strop din culorile scriitorilor și scriiturilor întâlnite-n cale.   Aflu, în zori, de la Corina Ozon cum de și-a botezat unul dintre personajele Zilelor Amanților, Epaminonda: “aveam nevoie de un personaj cu un nume ieşit din tipar. Am […]
5 februarie 2015

Yukon- Cursa De Sănii Trase De Câini

Lucruri noi, despre cei mai nordici oameni ai Canadei, locuitorii Teritoriilor de Nord. Puțini dintre noi ajung vreodată, pe parcursul vieții, măcar o dată în locurile acelea izolate de păduri, râuri uriașe, lacuri glaciare imense ori tundre. Și acolo, în Nord, tot Canada este și dacă eu nu vă spun, n-are cine să vă spună despre ei.   Au rămas două zile până se dă startul cursei de sănii trase de câini, Yukon Quest 2015, expediție care aliniază, anul acesta, 21 de echipaje din Canada, SUA, Suedia, Norvegia, Rusia și Austria și al cărei traseu de 1,000 de mile (1,600 km) va fi urmărit cu sufletul la gură de toată populația nordului. Toate Teritoriile de nord (Yukon, NorthWeste Territories și Nunavut) adună, la un loc, un pic peste 100,000 de locuitori iar câștigătorii unor asemenea curse devin automat eroi locali. Multe femei, la start, anul acesta. Aproape jumătate dintre participanți sunt […]
4 februarie 2015

Pe casa scării (lui Cătălin)

Vorbesc despre o ipotetică ploaie acum, când în jurul meu zăpada canadiana e tasată-n straturi-straturi, întru aducere aminte că mai am cel puțin șase săptămâni până la primăvară și mă bucur că pot împinge anotimpul, în vorbe ori gânduri, până la limita rezistenței lui. Cândva, zăpada mi-a ajuns până la brâu și, cu cizmele în care invariabil ciorapii erau reci și uzi-leoarcă, urcam nămeții ridicați de plugurile primăriei. Cred că eram la 5-6 metri sus, pe creastă și mă uitam de pe troian, din întunericul serii de iarnă, direct în bucătărie la tanti Iftode care trebăluia la aragaz. Atunci am săpat cazemate și cotloane, atunci am înțeles că băieții aveau, totuși, mai multă forță.   Mănușile cu un deget, înlăuntrul cărora degetele erau permanent înghețate se mai odihneau, în pauzele de joacă, pe caloriferul de pe casa scării. Casa scării unui bloc care aduna, la vremea copilăriei mele, zeci de […]
31 ianuarie 2015

Un ghiocel- putere

De pe sub zăpada întinsă-n crustă sidefată ca o glazură, de printre crenguțele de trandafir încă gâtuite de strânsoarea gheții, de dincolo de țărâna înghețată, tapetată cu uscăturile toamnei trecute, de undeva din străfunduri, își fac loc timid, încet, constant, tenace, ghioceii anului acestuia. Pagina mea de facebook a început, ușurel, să se populeze cu fotografiile ghioceilor românești, aceia înveliți într-o frunză (despre care n-am știut niciodată cum de a fost păstrată verde, peste iarnă) în cea mai supremă, primăvăratică sfidare a șerpăriei politice ori a discordanțelor sociale locale.   La vederea ghioceilor parcă se-ntoarce buna rânduială în pe ușa sufletului. Complet ignorantă la palmele care de-o veșnicie se tot spală una pe alta, primăvara românească tropăie mărunțel să-și intre în drepturi.     Mirosul ghioceilor mi-a ajuns până aici, departe, în ultima sâmbătă de ianuarie. Iar gustul sălciu dulceag al codițelor și petalelor de ghiocel (cum îi mărturiseam Elenei, […]
30 ianuarie 2015

Emoții în cădere liberă

Cu mulți ani în urmă, părinții mei se întrebau retoric în gând, cu voce tare iar uneori mă întrebau direct de ce am plecat din România. Fiindcă, nu-i așa, aș fi putut avea și eu o „situație bună”, așa cum cei de prin agenda mea de telefoane o aveau și o demonstrau deja. Locuiam fix în buricul Bucureștiului, pe lângă Palat și aveam, e drept, locul meu cu gard corespunzător în societatea vremii. De ce-am plecat când aș fi putut face și eu și avea și eu ce aveau semenii mei din agenda mea de telefoane? Ce-am avut de-am plecat și-am lăsat totul baltă?   Ce să le fi spus? Că știam, încă de când lucram în presă și apoi într-unul dintre ministerele încărcate de informații, în  ultimii doi ani ai carierei mele românești ,cum anume mergeau lucrurile și că nu puteam vorbi ceea ce vedeam cu ochii mei, în […]
29 ianuarie 2015

Vulturii virtuali- Viețașii imigrației canadiene

Suntem zeci și zeci de mii, unii spun că peste 250,000 de români, întinși pe trei-patru generații,  de la un capăt  la celălalt al Canadei. În general ne vedem de treburile noastre și suntem renumiți printre diasporele românești pentru cât de pregătiți profesional suntem dar și pentru dezorganizarea comunitară, lipsa de comunicare intraetnică și în general lipsa completă de proiecte comune de viitor pe care le manifestăm. E un adevăr. N-avem cap și n-avem coadă în multe deși, paradoxal, puterea financiară ne situează probabil spre sfertul premiant când vorbim de venit pe cap de imigrant român. Bani avem, case-avem, de lucru- găsim c-avem pregătire, trăim mulțumiți și, vorba unora ironici la obiect, disciplinat-împliniți, așa cum a dorit pipota noastră încă de la urcarea în avion. Socializăm rar, în grupuri mici, pe-acasă și, din nou, paradoxal, la 25 de ani de la căderea odiosului, în Canada temerea și discomfortul românului față […]
27 ianuarie 2015

Fundamentalele, Știrile, Înțelegerea – scurt tratat de navigat prin viață

Traiectul în viață al oricărui individ se desenează, simplist, pe trei componente: Fundamentalele, Știrile, Înțelegerea.     Fundamentalele se traduc prin educația de acasă/instrucția din școală, plus cărțile și filmele citite și urmărite extra-curriculum. Fundamentalele cimentează în căsuțele creierului sistemele de valori, evenimentele majore cu rezonanță în timp, parcursurile istorico-geografice ale elementelor despre care se acumulează cunoștințe, rezultantele/outcome-ul lor, respectiv concluziile/învățăturile desprinse. Fundamentalele se bazează pe informația al cărei timp de înjumătățire (ca la Carbon izotop, dacă vrei) este mai  lung decât o treime din viața medie a unui individ. Exemple de fundamentale: istoria României, geografia Asiei, războaiele mondiale, economia Canadei. Fundamentalele ajută individul la creionarea deciziilor personale de tip strategic, pe termen mediu și lung: alegerea partenerului, împlinirea în carieră, acumulările materiale.   Știrile sunt fluviile de informații punctuale, scurte, cu multe detalii, venite în fiecare secundă pe rețelele de socializare, site-urile ziarelor, ale agențiilor de știri. Știrile ajută […]
27 ianuarie 2015

Marii navigatori n-au știut niciodată să înoate (II)

Sunt experiențe în viață care ating, marchează, formează sufletul și care ating corzile sensibile ale eu-lui în inimaginabile moduri și tonuri. Ele nu se uită, ele rămân acolo, laolaltă cu marile întâmplări ale fiecăruia dintre noi, în albumul numai bun de deschis și povestit, ulterior, în varii circumstanțe, de la o ceașcă de ceai pe-o prispă, între prieteni, sub bătaia soarelui verii și până la ceasurile de taină între patru ochi cu sufletul pereche, în crucea nopții. Redau integral scrisoarea Elenei Mitrofan, cealaltă protagonistă a acestei excepționale întâmplări, cu bucuria de-a putea întregi expresia unei comunicări cum rar se întâmplă în viață. Vorbim despre oameni excepționali (Elena Mitrofan, Corina Ozon, Dacian Micu) adunați în jurul aceleiași cești de ceai aburinde, cu poveștile deșertate dinainte, numai bune de-a fi sortate, împletite, legănate, pieptănate, adormite precum niște păpuși. Trecem frumos prin viață, zic eu 🙂 “De curând am trăit o experienţă extraordinară […]