13 ianuarie 2015

Mă cunoști, de unde nici măcar nu mă cunoști

Acesta este un exercițiu prelungit de dialog, nepurtat vreodată pe lumea asta, cu Alex Chermeleu (https://alexchermeleupersonal.wordpress.com) dar care, într-o mare de schimbări de jur împrejur, dacă n-ar fi, sigur nu s-ar povesti.   Și am să scriu epistole, zic eu, până o suna ceasul. Fiindc-am prins iambii respirației textelor sale și pot înota, în preajma-le, fără colac cu rață.   De unde vine cunoașterea-necunoașterea asta intempestivă, vine chestiunea. Vine, zic eu, de la oftatul cu care, în fapt, fiecare propoziție începe prin a se scrie singură. Continuă cu gestul nervos al asaltului tastelor cu diacritice, ca o mamă care-a găsit carnetul de note înroșit de semne de exclamare, al odraslei, ca un ciorap luat de vânt, dintr-un balcon vesel ca un surâs în plină vară.  Alunecă între perdelele din tifon, fluturânde,  ale cherhanalei din Vama memoriei mele, se împiedică-n sticla de bere pe jumătate îngropată în nisipul Costineștiului cu buzunarele […]
13 ianuarie 2015

Când ți-am dat un inel

Întâi te-am zăpăcit cu niște gesturi, doamne ce zăpăcit ai fost atunci când degetele mele ți-au prins clipa în cădere și-am sărutat-o, parc-a fost ieri, îți amintești? Nu cred că mai văzuseși vreodată pe cineva atât de aproape de clipa ta, erai mut, erai pierdut. Între clipele cernute am picurat parfum fin, întru amintire și dezvăț de banal. N-ai respirat. Ai rămas fermecat, te-ai repliat greu.  Mai țin minte că, într-o zori de weekend, mi-ai trimis un porumbel cu gușa plină de sunetele unei epistole atât de fierbinți, de topeau răsăritul. M-am intimidat, eu nu vorbesc câtuși de puțin limba sunetelor trăirilor tale, mi-a luat vreme să traduc, să-mi pun chimia la loc. Și cu fiecare traducere, așa boantă cum ieșea ea, descopeream mai mult. Mă-nfiora, m-anunța apropiata revoltă a nopților asupra zilelor. Mă chema să țin bine de frâul gândurilor, să zic Nu când, în fapt, m-aș fi descheiat […]
10 ianuarie 2015

Diana și Dragoș, o echipă de suport și intervenție într-o dinamică de ceas elvețian

Văd timpul curgând prin fereastra dormitorului, blindat deja cu un întreg arsenal de recuperare fizică în jurul meu, un balans de soare alb și sineala nopții.  Am făcut câteva foarte mici progrese la mers, era să și cad lată pe podea, în câteva rânduri, de la tensiunea extrem de scăzută (55 cu 70, mă mir că pot sta în picioare și două minute) și am așa niște tonuri de bej pe chip. Recuperarea va dura săptămâni, spun ei, zice și pe google. Nu știu, cum oi fi vrând s-arăt după un asemenea măcel? That’s funny.   Am reușit cu succes să termin internetul de citit, în cele peste 18 ore pe zi petrecute pe net. Mai aflu ce urmează să fie, mai aflu ce s-a mai întâmplat.  Visez la excursia la Istanbul care, probabil, va trece și prin Tel Aviv, anul ăsta. Scriu și, eu, una, nu cred încă ce […]
8 ianuarie 2015

O Singură Scrisoare

Trei zile în spital pentru operație de hip replacement (înlocuire de cap fermural la șoldul stâng). Motivul: defect din naștere, cartilajul s-a mâncat în timp și durerile deveniseră insuportabile. Locul: Trillium Health Centre,  Mississauga (parte a ariei metropolitane Toronto), spital despre care am aflat că are 60 de anesteziști, nu știu câți chirurgi dar operațiile aici merg pe bandă. O armată de oameni, de la personal auxiliar și până la asistentele medicale calificate se ocupă de tine pentru ca atunci când vin chirurgii la tăiere, tu să fii lată pe masă și dormind tun,  cu analizele de ultimă oră făcute, câteva ecrane deschise care să filmeze ce fac ei acolo, vreo cinci asistente în jurul lor-habar n-am câți au fost, în final, în sală, la show-ul meu, dar cel puțin doisprezece au fost. Proiectoare, cabluri, aparate de monitorizare, ca în orice sală clasică de intervenție chirurgicală. Costul a fost integral […]
4 ianuarie 2015

Numărătoarea Inversă

A început numărătoarea inversă, circa 12 ore până mă vor lua în primire la Mississauga Hospital pentru operația de înlocuire de cap femural stâng (hip replacement).  Este un defect din naștere care a dus, în timp, la măcinarea și dispariția cartilajului din încheietura piciorului și care în  ultimii ani mi-a dat dureri insuportabile. Cam ca durerea continuă de dinte inflamat, dacă vreți.  Nici nu știu cum am dus-o pe picioare atâta vreme, cred că doar adrenalina care mă obliga să rezist, să rezist. N-am putut merge departe de mașină niciunde, am ratat locuri frumoase, oameni speciali întâlniri de excepție din cauza acestui neajuns. Ani de zile. Este un moment de uriașă cotitură psihică, mai ales.  Pentru că, treptat va trebui să mă obișnuiesc cu gându că gata, de acum înainte pot funcționa normal, fără dureri, fără să se vadă nimic la mers (da, va fi o cicatrice lungă și fină, […]
4 ianuarie 2015

Textele dintre Inimă și Minte- O femeie, cu parfumul ei pereche

Un răspuns la  postarea Ce-ți șoptește o femeie, a lui Alex Chermeleu https://alexchermeleupersonal.wordpress.com/2015/01/02/ce-iti-sopteste-o-femeie/ Și dacă o femeie nu-ți șoptește, ci doar îți zâmbește? Fiindcă o femeie care-ți zâmbește ți-a amestecat, pe loc, zilele săptămânii. Dacă, zâmbind, ți-a trimis și gându-i, admițându-l pe cel mai imaculat și inofensiv din preajmă,  în clipele acelea te poți considera un norocos: puțini ajung să pătrundă între faldurile rochiei gândurilor unei femei.   Femeia care-ți zâmbește te poate transforma, după caz, în poet , corsar, pictor, statuie sau maratonist. Depinde de ce-are ea în minte, depinde ce gânduri i-ai înțeles, dintre toate cele spulberate ca puful de păpădie în jurul tău. Ea știe și poate să-ți scoată inima la mezat și să dea rest, târgovețului, doi ochii închiși, încinși. Poate să împletească gândurile tale-n codițe,  cu care să tragă apoi un vapor înnămolit la reflux. La fel de bine cum poate, cu două degete, să-ți […]
2 ianuarie 2015

Asta se cheamă deschisul ușii la intrare :)

Un pic despre mine, ceva despre viață, cu Corina Ozon. Și cum Corina scrie mai frumos decât permite legea și mai colorat decât un câmp cu flori, mergeți pe blogul ei, direct: http://iulicika.wordpress.com/ Mulțam Corina pentru dialog 🙂 Articolul tot, aici: http://iulicika.wordpress.com/2015/01/02/emigrarea-te-injecteaza-si-cu-aventura-dar-si-cu-cocaina-amintirilor-magdalena-manea-si-aventura-canadiana/
2 ianuarie 2015

Textele Dintre Inimă Și Minte- Să fie limpede, să fie așa, vouă și mie

Zic: să scriu, că-mi vin ideile-n talazuri, când conduc mai ales dar și când spăl vase, fiindcă spăl vasele la mână. Rar am  încredere în mașina de spălat vase. Și m-apuc de scris, nu înainte de a-mi cotrola traficul, zic, să vedem cine-o citește pe Magda. Dragilor, situația stă pe muchie, jumătatea mică dintre cititori vine regulat din România, iar cea mare se loghează din Canada, Statele Unite și un pic din Europa.   Puneți-vă un pic în papucii mei. Audiența românească este îmbibată de simțăminte latino (am văzut după preferințele arătate la cititul textelor mele) pe când cea nord-americană este mai tehnică, mai futuristă. Da, tehnică este cuvântul. Cui scriu ? Jur că nu m-am gândit atunci când am deschis porțile localului acestuia. Și a trebuit să aleg. De câteva zile (cât am mai tăcut) m-am gândit încotro merg cu direcția.    Răspunsul, așadar sună cam așa : aleg să scriu […]
2 ianuarie 2015

Vorbim

Sticla de șampanie, goală, a ajuns la coș. La fel, teancurile de farfurii, ghirlandele, până și licuricii colorați care au împânzit pereții preț de două săptămâni, cât s-au întins aleile petrecerilor în casa mea.  I-am mulțumit bradului pentru a fi fost complicele zâmbetelor și gândurilor bune ale atâtora, câți ne-am perindat pe dinaintea lui, în săptămânile de poveste. Nici urmă de Crăciun ori An Nou festiv, azi, aici, la mine, zici că n-ar fi fost.  Un soare orbitor de iarnă de diamant sparge toate ferestrele, de jur împrejur și-și împreunează razele pe blana pisicii, fix în mijlocul livingului, zău dacă am mai văzut așa ceva. Azi este deja mâine și zâmbesc fără țintă la ce m-așteaptă în zilele următoare.  Luni dimineață în zori intru în operație, patru zile în spital și apoi zice-se că scap de dureri pe veci. Pe la Paști mi-am propus să schimb mașina, iar până în […]
31 decembrie 2014

Și singurul lucru sigur în viețile noastre rămâne Schimbarea

Redau mai jos pe scurt conținutul conferinței lui Dan Gilbert, pe tema Psihologiei devenirii de sine, difuzată recent de TED Talks. Am găsit-o, zic eu, cea mai potrivită compilație de Trecut, Prezent și Viitor acum, în prag de An Nou. Concluzia ar fi ca, la Momentul Zero al noului an să tragem aer în piept și să nu uităm să trăim, o clipă, prezentul.   Natura umană, gena pare-se că ne forțează să ne imaginăm un curs al vieții. Spunem de mici ce vrem să devenim fără să avem mari cunoștințe despre un domeniu sau altul, dar lucrăm la proiecția noastră pe termen lung. Ne gândim la viitoarele noastre împliniri și, în timp, luăm serii de decizii care să ne ducă într-acolo, spre obiectivul dorit.   Ce nu luăm în calcul însă este faptul că este posibil să avem cu toții o proiecție greșită asupra Timpului, în general. Alimentăm iluzia […]