28 decembrie 2014

Aici, Acum- Cărțile tale unde pleacă, când pleacă?

Multe dintre cărțile mele, am constatat astăzi, sunt gata de plecare. N-am mai reîmprospătat biblioteca în limba română, de-atâția ani. Azi le-am văzut, în sfârșit, trăgându-mă de mânecă.   Mare dramă mi-a fost să le mângâi ochii orbi-orbi, tușul decolorat până la necitire, paginile pământii, din hârtie veștejită, imposibilă, reciclată prost, cu urme de așchii și care crapă și se prefac în praf, la îndoire. Vocea le este tot mai greu de descifrat, rândurile au fost tipărite unu-ntr-altul, într-o înghesuială de troleibuz comunist. Nu se mai pot citi, este inuman chinul la care au fost supuse la tipărire bietele cărți. Prea mult text, prea înghesuit.   Cărțile de dinainte de ‘89, cele câteva cumpărate în primii ani ’90, înainte de plecare și care cu fală-mi umplu azi, în Canada, biblioteca lungă și lată, ei bine, ele nu mai pot.  Ele, sub ochii mei, sunt gata de călătorie.  Deschid una.  Aflu, […]
27 decembrie 2014

Acum, Aici- Julio

Party, aseară, la mine acasă.  Plin de surprize!  O întâlnire virtuală în premieră, Secret Santa, aniversarea căsătoriei unor prieteni și muzică, inifinit de multă muzică. Opt ore de dans (și Doamne cât am mai dansat), joacă, râsete și Julio (Uruguay), soțul uneia dintre prietenele mele românce care ne-a cântat live. Vedeți și voi cam cum cântă Julio,  eu talent îl numesc.  Ce spun eu? Așa petrecere mai rar. Mă resimt, mă dor toate alea, mă ustură ochii de oboseală și zâmbesc: un Crăciun de petreceri în șir, încheiat cu artificii. Și care anunță deja un Revelion ca la carte!    
26 decembrie 2014

Textele dintre Inimă și Minte- Toate femeile poartă ochelari în poșete

Răspuns lui Alex Chermeleu (https://alexchermeleupersonal.wordpress.com/) la Toate sunt frumoase, unele doar au uitat asta! ** Atunci când se nasc, femeile sunt oglinzi ale copacilor, cerului și oamenilor care le înconjoară. Ele își trag seva creșterii , cu migală, din fiecare adiere iar tainele, cărora cu greu le fac ele însele față, arar răzbat în chip, în mers în pleoape ori cuvinte.   Femeile nu cer, ele așteaptă să li se întâmple. Au inimile învelite în șapte mantii de cristal și tot atâtea de catifea încât , dezgolindu-le inima, tu călătorule, nu vei face decât să te încurci în dantele, broderii, butoni și falduri și eșuezi, invariabil, cu mâinile în buzunare.   Femeile nu uită, vreodată, iubirea. Ele o plimbă, însă, de pe o amintire pe alta, cu aceeași grație cu care calcă în zori pe tocuri, spre birou. Pentru ele iubirea este o stare permanentă, cu obiectivele navigând după cum […]
25 decembrie 2014

Borcanele cu Vorbe- Destinul hârtiei de ambalaj

Hârtia de ambalat cadourile, pungile ornate și panglicile de mătase, cutiile cu bițibilduri și pampoanele strălucitoare , ca în fiecare an, mor în dimineața zilei de Crăciun. Începând de azi ele ajung, invariabil, la coș. Destinul ambalajelor cadourilor se repetă, cinic și ciclic, an de an, cu apogeul în zilele de Crăciun.  Graba cu care adunăm, mototolind, ambalajele și le îndesăm în pungi aduce c-o fugă de ziua de ieri, c-o ușă trântită, închisă în urmă.  Sună tern dar ambalajele sunt cele care ne însuflețesc cadourile, dau secundele de rush de adrenalină ale despachetatului, întârzie momentul surprizei. Ele dau tușa finală cadoului în sine. Ele contează precum cadoul însuși. Și le apreciem până în clipa când vine despachetatul. Atunci ele intră la sacrificiu.   Parcă e vina lăuntrică de-a ne fi permis adrenalina așteptării unei bucurii. Parcă ne este rușine că ne-am bucurat. De unde graba cu care vrem să […]
24 decembrie 2014

Aici, Acum- Urări de Crăciun, că n-are cum fără

Haide să dăm drumul urărilor de Crăciun! De la mine către voi, cei ce citiți aici, toate gândurile bune, urările frumoase, iubiți nebunia strălucitoare a sfârșitului de an și iubiți-vă pe voi. De acolo vă trageți seva ca să-i iubiți și pe ceilalți (sună banal, dar cam asa e, zău!). Ne auzim, sunt pe aici.
22 decembrie 2014

Primul bilanț- Bună să vă fie inima, așadar

Bună să vă fie inima tuturor celor care mă citiți aici pe blog și toate gândurile mele frumoase și calde către voi acum, în preajma Crăciunului și a Anului Nou. La mai puțin de două săptămâni de la deschidere, blogul Foaie de Drum Lung a cam spart tavanul așteptat de audiență. Asta mă obligă, absolut pe bune vorbesc. O să-mi mai taie din orele de somn (și așa puține), de aplicat machiajul de prințesă sau de țopăit aiurea prin locurile de trafic torontoniene. Vă mulțumesc și, tot pe bune, sunt copleșită ca o fetiță care a primit prima ei coroniță la serbarea de sfârșit de an. Am reușit câteva lucruri importante, in acest răstimp. M-am conectat cu câteva dintre cele mai valoroase bloggerițe de limbă română care populează spațiul literar virtual, astăzi: mă refer la Corina Ozon (http://iulicika.wordpress.com/), Petronela Rotar (http://acestblogdenervi.ro/), Ana Barton (http://www.anabarton.ro/) si Gabriela Cimpoca (http://www.blogulucimpoca.ro/). Am primit […]
21 decembrie 2014

Auzi, tu vrei să te împaci cu mine?

Și se făcea că navigam prin lumea halucinantă a lui Orice Se Poate, cu măduva spinării burdușită de principii morale țepene, cu mintea și inima înțesate de țipetele celor trăzniți în moalele capului de nedreptăți strigătoare la ceruri;  aveam mâinile unsuroase, mânjite și cu negreală pe sub unghii de-atâta strâns mâna unor libidinoși politicieni ori de-alde .ute vânt cu funcții cheie;  aveam degetele picioarelor boante de-atâta izbit în bordurile lui Nu Se Poate;  inspiram  asfințituri pixelate de la tonnerul prost, dat de dumnezeu unei gloate gălăgioase de săraci cu duhul; iar asta era demult de tot… Și alergam, căutam un loc unde să m-asez într-o zonă retrasă, singuratică, o pădure dacă s-ar fi putut, să-mi ling rănile, să-mi vindec cicatricile. Și să muncesc cu ziua la vreun mcdonald de capat de lume, cât să am să trăiesc. Jur ca asa am vrut; mi-era până peste cap de viața cocălărită a unei […]
21 decembrie 2014

Un braț De Pliante, Gata de Încorporare

Duminică de dimineață, cu noaptea-n cap, la două săptămâni distanță de orele când voi fi dusă în somnul cel mai profund. Am gânduri amestecate despre ce pot, știu și simt acum și viziunea a ceea ce-mi va fi peste două săptămâni. Operația asta este una de rutină, mi s-a spus la ședința de circa două ore de pregătire, cu două asistente,  pentru ce m-așteaptă la, și post operatoriu.  Mi s-a explicat, ca la turnarea unui film, pe secvențe, pe ore, prin ce voi trece. Iartă-mă doamne, prin operații am mai trecut, când locuiam în țară, știu ce e aia o anestezie totală, cum e prima zi și cum, zi de zi, ești mai întremat, până te pui pe picioare. Nu mi-a fost, însă, descris cu atâta lux de amănunte, vreodată, ce avea să mă aștepte. Știu acum, pe secvențe, din momentul trezirii și până în cea de-a treia zi de […]
18 decembrie 2014

Am intrat în linie dreaptă

Am intrat în linie dreaptă. Mă așteaptă o intervenție chirurgicală destul de complicată (hip replacement-înlocuire de cap femural), exact la începutul lui ianuarie 2015. Este un defect din naștere pe care a venit vremea să îl corectez, întrucât am deja dureri insuportabile. De ce spun că am intrat în linie dreaptă: azi am primit brățara (cu numele, data nașterii, contact, bar code, etc) și am terminat analizele preliminare operației.  Am cunoscut chirurgul, anestezistul, chirurgul-mâna a doua, două asistente medicale care vor participa la operație, mi-au luat sânge, mi-au făcut radiografii. Medicul de familie m-a consultat separat și e permanent la curent cu etapele pregătitoare la care mă aflu. Iar inainte mi se aștern două petreceri pe cinste, pe 26 și pe 31 decembrie, ocazie cu care ne-adunăm aici, acasă, pentru 80’s parties, fiindcă asta va fi tema anul ăsta. Două petreceri și o intervenție chirurgicală, în următoarele trei săptămâni. I […]
18 decembrie 2014

Aici, Acum- Un tablou năucitor, semnat Lehte

  Tabloul acesta este o pictură în ulei, datată 25 iunie 1966, semnată Lehte și cam atât este tot ce știu despre el. E mare, e uriaș, cam 1,50X 1,10 m. N-am văzut vreo fotografie pe net a vreunei picturi semnată de același autor. A fost cumpărat de ocazie, de la cineva care vindea doar rama, în ideea că fiind din lemn sculptat, ar avea careva nevoie. Prețul: 30 de dolari. Nu glumesc, 30 de dolari. Vreo trei săptămâni a stat în garaj, să-i iasă mirosul (mirosea a vechi, a fost ținut prin vreo magazie, gândesc). Și m-am apucat de restaurat.  Restaurarea a constat în spălarea, centimetru cu centimetru, cu soluții curățitoare, până am văzut ce culori erau la origine…a durat două zile pline, de weekend. Acolo undea avut culoarea ciobită (rama sau pictura) am restaurat cu culoare, probabil vreo 3 centimetri pătrați, cu totul. A luat mult, că n-am avut curaj, să nu-l stric […]