6 noiembrie 2016

Balul AREC de vineri seara – Etichetă, satin, tafta, perle și diamante

*Acest material conține, la final, o pertinentă pledoarie întru luare aminte, semnată de Simona Cheoreanu: Galele AREC sunt, în fapt, încununarea rezultatelor muncii unor specialiști, pe parcursul unui an. Implicit, speech-urile de deschidere cer, de la sine, atenția și liniștea necesare pentru a ca mesajul să ajungă la audiență. Zumzetul de fundal a fost, anul acesta, peste limitele admise* Jazz în surdină, lumini mici, un zâmbet de Mona Lisă, fiindcă am motivele mele și o seară caldă, suavă, numai bună de împachetat impresiile despre cum au fost Balurile AREC și Serbările Mariei (Fantezii de Toamnă) la care am participat. În seara asta, doar despre Balul AREC (Asociația Inginerilor Români din Ontario). A fost, recunosc, un weekend intens, un vârtej care a scos sute și sute de români din casele lor pentru a se revedea și a petrece seri elegante, cu muzică frumoasă, maniere, servicii de ținută și suave adieri de parfum […]
1 noiembrie 2016

Vineri- elegantul bal AREC. Sâmbătă- Fanteziile Mariei!

Două seri magice, de poveste, în weekendul ce urmează. Un iureş de parfumuri amestecate printre vorbe se pregăteşte şi va să se verse, în cascade, printre românii din Toronto și împrejurimi. Un şuvoi de râsete şi de calde îmbrăţişări, între cunoscuţi şi prieteni. Două seri de întâlniri, fotografii, dans, discuţii şi mai ales de închegat prietenii. Vineri seara, pe 4 noiembrie are loc balul anual al Asociaţiei Inginerilor Români din Ontario, AREC, minunatul, elegantul, selectul, curatul şi consecventul eveniment care de mai bine de un deceniu ne aminteşte despre detaşamentul de elită al emigraţiei româneşti în Canada anilor ’90 (The Royalton Hospitality Inc. – 8201 Weston Road, Woodbridge, ON ). Acesta este un fapt. Și un adevăr: tinerii ingineri ai anilor ’90 sunt cei care au dat tonul exodului inteligenței românești spre Canada. Ei au fost fundaţia iar acum sunt emblema complexului mecanism pe care întregul grup etnic românesc îl urmează, prin puterea […]
31 octombrie 2016

Conduc motocicleta- Visul de douăzeci de ani

Visez şi aştept, de aproape douăzeci de ani, să conduc o motocicletă. Motocicleta mea. Mi-am promis că, atunci când copiii or să fie cu rosturile lor, cu vieţile lor, să pot să-mi iau timpul necesar să mă pot ocupa de mine şi mi-am setat un soi de barem, pe la 55 de ani. Mi-am promis, în secret, că până ajung la 55 am să fiu călare pe motocicleta mea. Totul a pornit când am văzut primele choppers, toate Harley, rulând în formaţie, escadrilă în toată regula şi mânate de oameni cu părul alb. Am trăit cu crezul că acolo, între ei, îmi e locul. Abia venisem în Canada, ţin minte. Ei bine, acum două săptămâni am luat testul scris şi licenţa M1, cu dreptul de a conduce o motocicletă, cu restricții, este drept. Câteva zile mai târziu am început cursurile adevărate de condus motocicleta. Foarte aproape de unde locuiesc, din […]
24 octombrie 2016

Foaie De drum Lung- Se pregătește un Război De Lux

Bună, tuturor. Toamnă intensă, ciudată, șuie ca un roller coaster, istovitoare pentru mine, pe cuvânt. Nu știu cum e a voastră dar toamna mea abia de-și înghesuie frunzele aurii pe sub priviri când le strivesc cu roțile mașinii, in drum spre birou, dimineața. Am scris puțin fiindcă am trăit mult. Am râs mult și am plâns și mai mult. Am stat cu ochii pe pereți în crucea nopții, am băut găleți de cafea, am vorbit și am ascultat. Am gândit și navigat situații la pragul neverosimilului și am încercat, din răsputeri, să mențin corabia în echilibru pe o mare de gradul șapte. În fine, lucrurile revin în matcă. Urmează renovări acasă la mine, de data asta cu mână de designer, landscaping în curtea mare și lată, continui o profesie pe care o iubesc din rărunchi și, nu ultimul dintre toate, scrisul de povești. Citim și noi ceva sau stăm toată […]
15 octombrie 2016

Diana

Vezi tu, Diana, habar n-am avut în ce lume aveam să te aduc, așa de minunată și buimacă deopotrivă, pe cuvânt. Ce-am știut în schimb este că ți-am dat cea mai reală  paletă de vibrații de peste an, în coloritul fabulos al frunzelor de toamnă, tocmai ca să-ți înfrumusețeze calea.  Lujer drag de floare, ai crescut, eu,una, habar n-am cum: înconjurată de mașini de scris, oameni -cheie, oameni ale căror cuvinte cântăreau aur, împresurată de telefoane celulare sunând la orice oră, de foi dactilografiate peste tot și, pe deasupra, într-un tumult de muncă creativă greu de egalat. Ți-am cerut totul, de la început, așteptând parcă să te fi născut cu tainele lumii dincolo de ochii azurii, și nu să le-nveți. Dacă n-am arătat, adesea, empatie, tu, iartă-mă. N-am știut atfel. Ai avut decența de a-ți aștepta țâșnirea, până când i-a venit, ei, vremea. Ai crescut curat și intens și nu mă surpinde […]
12 octombrie 2016

Adevărata conecție română- îndrumar pentru începători

Duceţi copiii la şcoala românească (maghiară, germană, turcă sau ce alte graiuri vorbiți în casă). Faceți voi, cei care vorbiți limba română și nu numai, voi cei care aveți copii mici, ceea ce eu n-am făcut la vremea mea (din neștiință și dintr-un inexplicabil, balcanic simț al rușinii). Aşa cum îl duceţi la tae kwon do, la balet, la fotbal, la pian şi matematică, duceţi-l pe al vostru acolo, într-o sală de clasă, preţ de câteva ore şi lăsaţi-l alături de alţi copii români. Priviţi-l cu discreție cum interacţionează, cum face eforturi să se cunoască cu alți copii. Cum îşi caută un loc, cum îi privește pe ceilalţi copii, cei obişnuiţi cu mediul, urmăriţi-i ochii mari, atunci când se prezintă. Urmăriţi-i sfiala primelor zile şi încercaţi, la rândul vostru, să vă stăpâniţi emoţiile: copilul vostru nu vine la şcoală românească pentru premiul întâi, nici pentru coroniţă. Nu vine că să demonstreze altor copii, […]
4 octombrie 2016

24Life expats saga- ”Între Toronto şi Bucureşti vrăbiile seamănă, câteodată”

Un interviu semnat de Mihaela Doina Rădulescu, pentru 24Life (http://24life.ro). Mulțumesc Mihaela și bine ai venit între poveștile Foii De Drum Lung! „Nu este nimic deosebit între Toronto şi Bucureşti. Ca să fie ceva diferit, ar trebui ca măcar lucrurile, cât de mici, să semene între ele. Aici, nimic nu seamănă. Ba da, vrăbiile seamănă, câteodată, norii şi cam atât. Nu glumesc” – Magdalena Manea, jurnalistă și scriitoare, stabilită de două decenii la Toronto. Am deschis intrigată un text al Magdei pe Foaia De Drum Lung intitulat „Cel mai mincinos deceniu – deceniul al cincilea”  și am plonjat direct în atmosfera emoționantă și plină de zbucium a unei perioade de viață. Magda își construiește cu grijă intriga: „Când împlinim patruzeci de ani, intrăm în cel mai mincinos, alunecos, ascuns și revelator deopotrivă, deceniu al vieții”. Apoi ne lasă să-i mistuim încet ideile, în timp ce citim și multă vreme după ce-am închis cartea. Pardon, […]
2 octombrie 2016

Cel mai mincinos deceniu- deceniul al cincilea

Deceniul al cincilea al fiecăruia dintre noi ar trebui ferecat în lanțuri și trimis în temniți grele pentru încălcări de legi, de promisiuni, de speranțe, de bariere financiare, pentru abundența de ipocrizii, de vanități, de iluzii, de minciuni. Când împlinim patruzeci de ani intrăm în cel mai mincinos, alunecos, ascuns și revelator deopotrivă, deceniu al vieții. Este deceniul marilor, uriașelor, adesea divinelor, chestionabilelor, întrebătoarelor schimbări din viețile noastre. Este deceniul în care corabia ne șade în echilibru instabil, sus, pe cocoașa valului vieții, preț de câteva secunde. Acolo, în punctul acela critic, măiestria fiecăruia dintre noi o poate redresa sau, neputincios ori neantrenat, o poate lăsa în voia gravitației, spre a se frânge într-o baie de descumpănire. Iar despre ce urmează, la coborârea de pe creasta valului, am să scriu câte ceva mai la vale. N-am să extrapolez la întreaga generație planetară, ci am să mă rezum la cei pe care-i cunosc si […]
28 septembrie 2016

Lasă-mă

Pe tine, divinitate atotputernică, zugrăvită pe pereţii bisericilor în straie lungi, bej-cafenii, cu aură în jurul creştetului, nu te-am chemat şi nu te invoc fiindcă ți-aș cere ceva. Continui monologul: eu nu cred că tu te preumbli în straie din cânepă, lungi, cu puzderie de falduri. Avem linie directă de comunicare, nicio biserica nu creşte între noi, tu nu vezi? Spune-mi te rog dacă greşesc cumva, sau dacă e doar părerea mea, așa, în avangarda vremurilor. Mai cred că semăn un pic cu tine. Sufletul meu, fir-ar el să fie, este o frântură dintr-al tău. Iar sufletele n-au gen, n-au timp şi n-au chip. Și-s totuna. N-au, bietele de ele, nici memorie şi nici repere, ce spun eu. Aşadar, nu te grăbi a-mi promite, ori a-mi da ceva. Te rog nu-mi da, ci lasă-mă. Lasă-mă să cunosc sufocarea lentă, atunci când nu mai este nimic verde în jurul meu: nici în preajmă şi nici […]
26 septembrie 2016

De o mie de ori, ce trebuie şi o dată- ce vreau

Diaspora din Canada deține monopolul: este cea mai omogenă diasporă română din lume, ca plajă de vârstă, preocupări şi confort al vieţii. Avem cei mai mulţi dintre saci, urcați deja prin căruțe, iar căruțele ne sunt la adăpost: vorbim limba locală, am încheiat alianțe, am încheiat cumpărăturile esenţiale imigrantului.  Plătim rate, avem bonitate spun statisticile. Nicio problemă, ba dimpotrivă. Ai noștri vin, încă, în vizită, cu viză în pașaport. Și asta chiar că e de neînțeles. Omogenitatea noastră de vârstă, sociologic vorbind, este interesantă, date fiind condițiile specifice în care imigrația românească către Canada s-a desfășurat (înaintea intrării României în Uniunea Europeană, Canada era una dintre prea puținele destinații către care se putea pleca din țară, în condiții legale. Canada a absorbit un val semnificativ de tineri români cu studii- n.a.). Memoria care contează, cea a ultimei jumătăţi de secol românesc, cea cu întunericul, speranţele, sărăcia şi voioşia-i decurcăreață, a ajuns, cu poveştile noastre cu tot, aici, în Canada. Aici au ajuns […]