16 septembrie 2016

Pactul cu trecutul

Faci pact cu trecutul, abia atunci când şi ultima îmbucătură de inimă este mestecată pe îndelete, după care bei o cană cu apă rece. Când ultima pastă de dinţi, cumpărată împreună cu celălalt, ajunge la reciclabile şi, de acolo, în maşina de gunoi din stradă. Faci pace cu trecutul atunci când nu mai recunoşti păianjenii din colţul ferestrei, zorind toamnele prin jurul zgribulit al casei. Atunci când schimbi mătura. Când nu-i mai cauți, cu o chii închiși, perna, alături. Atunci când schimbi mobila prin casă, când suceşti perdelele dintr-o cameră într-alta, când schimbi culorile de atmosferă, când schimbi până şi mirosul de scorţişoară din casă, cu unul de măr sau, după plac, de lămâie. Faci pace cu trecutul atunci când nu-ţi mai cade inima în stomac dacă, accidental, deschizi emailuri cu poze de-ale sufletului- rană încă vie-n tine. Când din tot conturul îţi mai aminteşti ochii aceia  privindu-te, în minte, nu […]
14 septembrie 2016

Password în intranetul româno-canadian

Vorbesc mai puţin. Citesc mai mult. Informaţia vine, trece prin mine şi se depozitează fix în spatele creierului mic, acolo unde îndeobşte țin sertarele cu instincte şi apucături de peşteră. Ascult mai mult, văd şi mai mult. Tăcerea uriaşă, înţeleaptă de să n-o mai recunosc, ce se cască din mine, iese în întâmpinarea altor tăceri, ale semenilor mei, strecurate şi ele pe aleile dintre case. Tăcerile vin din învățături ce ni se varsă cu toptanul, nu ţin cont de vârstă, limbă ori credinţă și-și potrivesc culcușul în asfințituri albastre și timpurii, de prag de toamnă. Tăcerile se preling, alimentate şi luminate de ecrane dreptunghiulare, aproape indigo, pe aleile îndeobşte pustii, atunci când maşinile se duc deja la culcare. Citim și tăcem, tot mai tare. Yep, și eu și tu. Trăind aici, între oceane, îndeajuns de multă vreme, teoretic ar fi trebuit să se fi încheiat cursul de Arta Conversaţiei intraetnice. Mă […]
8 septembrie 2016

Ministrul român al Diasporei, Maria Ligor a fost astăzi la Toronto: se pregătește Ghidul Repatriatului

Scriam acum două luni că, după ce ne-a plecat Antonella Marinescu (Consul General al României la Toronto) acum un an, iaca, împachetează și Maria Ligor, Ambasador al României la Ottawa. (Aici este textul) Ori avem noi mână bună la crescut diplomați, ori suntem taman clasa aceea de premianți care nu fac gălăgie și nu s-aleargă pe culoare, când nu le-a venit dirigintele la oră. Înclin să le cred pe amândouă așa că, voila, iar despre Maria Ligor, acum ministru al diasporei române. Actualul ministru al Românilor de Pretutindeni d-na Maria Ligor a fost astăzi, 8 septembrie, în orașul de unde se dă ora exactă, pentru a inaugura, prietenește și festiv, noul sediu al Consulatului Român din Toronto (789 Don Mills Rd., unit 501, Toronto, ON, M3C 1T9). Am ajuns acolo direct de la birou și, ca un făcut, iar m-am lovit de chestiunea parcării: clădiri până la cer, cu parcări cât batista. În fine, noul […]
28 august 2016

Cinci perechi de cărți de joc

Nasturii sunt, cu toții, aliniați pe o parte bleu a cămășii. Butonierele, pe cealaltă. Vertical, se varsă, ritmic ca-ntr-un dans celt, unele sub celelalte. Șapte, pe fiecare parte. Între ele, piele ferită de arșița verii. Stau turcește pe covor, cântă Sia, scriu brazde-n moliciunea covorului și nu respir. Sub cămașă și sub piele mi se zbate vrabia, biata de ea mult ar vrea să scape cuștii sufletului. Între nasturii și butonierele bluzei bleu pielea cere subtitrare, inelul mijlocului e mai fierbinte ca inelul de foc al Pacificului. Nu port nimic pe dedesubt, ba da, umbre și ceva povești. Feromonii umplu odaia, fereastra rezistă închisă, ușa, la fel. Ascund chibriturile adevăratei arderi, în buzunarele blugilor suflecați. Cascada păcatelor se predă, spintecată de destinul încrustat în cinci perechi de cărți de joc. Mi-s tălpile reci, ca miresei în noaptea nunții. Mi-e frică și mi-e dor de ce-n vene adun și nu mi-e rușine s-o […]
24 august 2016

Diaspora nord-americană- Delegația olimpicilor fără antrenori

Cine sunteți voi? Cine sunt și eu. Voi, imigrația nord-americană de sorginte comună și de-același grai cu mine. Ce am să vă spun s-ar putea să nu vă placă și știu că doar spuse, lucrurile astea au o șansă, o minimă șansă de a se recunoaște și accepta. Pentru a începe drumul lung al vindecării de sine. Sunteți și suntem copiii adesea luați la mișto prin școli, sunteți și suntem lăudăroșii din ultima bancă sau campionii coronițelor de sfârșit de an. Sunteți veniți aici, iertată-mi fie din nou îndrăzneala, cu ambiții nemărginite sau fugăriți prin containere, ori prin pereții dubli ai vreunui vagon urcat la ferryboat, ca să rupeți locul. Ați fost împinși de ambițiile celor rămași acasă, să câștigați cursa. Nu să trăiți, ci să câștigați cursa, olimpiada, campionatul mondial de emigrare, planeta însăși. America (aici alătur Statelor, cu generozitate, Canada) v-a obligat, prin îngâmfarea pașaportului, să demonstrați celor […]
21 august 2016

La Câmpul Românesc- Hamilton, 20 august, 2016

O zi la Câmpul Românesc din Hamilton, într-un august răscopt de arșiță, cu semeni laolaltă întru încheierea verii ce va să înceapă împachetarea. Muzică, bine, de toate pe mese și vorbe cu tâlc. Senzațional traseu cu motocicleta (Yamaha Super Tenere 1200 turată, e drept. Și doamne, câtă adrenalină varsă drumu-n sânge-n.a.), Mitică Răchitan, Mircea Iliescu, Mariana, Mihai și Marius Mitrofan, o mulțime de ochi și suflete frumoase. Vă mulțumesc pentru o minunată amiază! Și o seară de vară încheiată in style, în Kleinburg. Superb. Mulțumesc Andi.  
16 august 2016

Autobiografie

Mă cheamă Magda și mă țin strâns de o balustradă. Pășesc, ca pe cuie, pe puntea sfâșiată de păcate a unor semeni de-ai mei. Admit că, la descurajare, am strivit câțiva fluturi de noapte. Și un fluture din suflet, din descumpănire și nu din nepăsare. Mai sunt, oare. Am părăsit recent Muzeul Relelor Lumii, am încă biletul de intrare în buzunar și mă frige  tare. În iubire mă comport atipic pentru o Vărsătoare. Nu sunt calculată. Ard, cer și dau, până la epuizare. Tăciunii aprinși îmi luminează nopțile, îmi încing zilele, mă ard cu anii, din gânduri îmi răsare soarele. Uit ușor cum trece ziua, niciodată nu uit starea. Dispar din iubire doar atunci când chiar nu se mai poate. Când am făcut tot ce se cade și socoate. Mă consum din iubire? La naiba, cine nu arde. Tu nu arzi, ce zici tu. Hainele mele pleacă alandala din dulapuri, multe […]
11 august 2016

România- dansând cu lupii

Luxos și mioritic de-a valma, într-un graffiti multicolor, amețitor, fără de sfârșit. Modestie și opulență, umăr lângă umăr. Splendoarea și paloarea feței, la distanțe de secunde. Surprize, schimbări de planuri, eschive, navigație a vieții cu toți senzorii în stand-by. Așa este acolo, acasă la noi. România îți scapă din buzunare, scapă logicii pentru ca, două clipe mai la vale, să te doboare cu firescul, fundamentalul  zicerii. Da, multe sunt mai organizate decât în alți ani, a dispărut harababura de tonete înțesate de nimicuri, înșirate la șosea. E drept că o dată cu ele s-au dus și o mulțime de businessuri mici. Parcă le-a înghițit pământul. Cu ani în urmă erau înzecit mai multe businessuri. Acum au rămas câteva, ici și colo, pitite printre farmacii și covrigării. Multe mici businessuri au murit, se vede cu ochiul liber. Unde or fi acei oameni haotic- întreprinzători de acum zece ani, mă întreb. La […]
2 august 2016

România- Licurici la scara blocului

Mereu surprinzătoare, năucitoare în dinamica ei, România face loc turismului, celui care mai are energie după sarabanda de întâlniri încărcate cu mâncăruri, pe la rude (Dorica și Jenel, ați făcut cel mai minunat miel la cuptor, mulțam! Vivi, excelent vinul de cramă), agape cu cunoscuți, dialoguri cu necunoscuți, drumuri peste zi- încrucișate și fără vreun plan și mai ales după adaptarea la fusul orar corespunzător. Recomand cu toată puterea, celor din North America, când mergeți în România luați-vă și câteva zile doar așa, pentru voi, la un hotel în localitățile pe unde alegeți să treceți. N-o să regretați. În câteva ore intrați în pielea turistului. O combinație de drum acasă cu vacanță, în esență. Iar amintirile și stările nu seamănă cu cele trăite când parcurgeți traseul aeroport-casă și retur. Sunt în București pentru cele câteva zile rămase înaintea întoarcerii acasă. Prilej să merg cu frate-miu pe la obiectivele de larg […]
30 iulie 2016

România- Fapte mari, în gânduri mari

Deși se prezintă ca o țară plină de oameni suferinzi, România nu e nicidecum așa. Călcâie crăpate, probleme cu bila și cu ficatul, stomac disfuncțional, balonări, constipație, mâncărimi, usturimi, dureri de șale, depresie, obezitate, anxietate, diaree, vertijuri, colon leneș, sinuzită și osteoporoză, toate sunt din belșug promoționate în reclame scurte și dese la medicamente. La radio și la TV. Și pe panouri publicitare. Peste tot, adică. Ei sunt oameni aparent sănătoși și totuși iau medicamente cu pumnul. Cred că se ocupă să-și mențină o stare perfectă de sănătate. Nu înțeleg cum vine, dar poate nu mă pricep eu. Decum descaleci în România, sufleci mânecile. Poveștile se leagă cu iuțeala fulgerului, la tot pasul. Aici îți iese unul în față, îți taie calea și-ți scuipi în sân, ai scăpat și de data asta, cum să nu te bucuri? Mai încolo, unul o ia pe linia de tramvai, pe o platformă, așa, și […]