Aici, Acum- Cărțile tale unde pleacă, când pleacă?
28 decembrie 2014
Vorbim
2 ianuarie 2015
Show all

Și singurul lucru sigur în viețile noastre rămâne Schimbarea

Redau mai jos pe scurt conținutul conferinței lui Dan Gilbert, pe tema Psihologiei devenirii de sine, difuzată recent de TED Talks. Am găsit-o, zic eu, cea mai potrivită compilație de Trecut, Prezent și Viitor acum, în prag de An Nou. Concluzia ar fi ca, la Momentul Zero al noului an să tragem aer în piept și să nu uităm să trăim, o clipă, prezentul.
 
Natura umană, gena pare-se că ne forțează să ne imaginăm un curs al vieții. Spunem de mici ce vrem să devenim fără să avem mari cunoștințe despre un domeniu sau altul, dar lucrăm la proiecția noastră pe termen lung. Ne gândim la viitoarele noastre împliniri și, în timp, luăm serii de decizii care să ne ducă într-acolo, spre obiectivul dorit.
 
Ce nu luăm în calcul însă este faptul că este posibil să avem cu toții o proiecție greșită asupra Timpului, în general. Alimentăm iluzia că iată, exact acum, acum când eu scriu sau când tu citești, suntem exact ceea ce ne-am dorit dintotdeauna să fim și că așa vom fi până la sfârșitul zilelor. Că totul în jurul nostru stă pe loc și așa va rămâne.
Și nu este așa.
Primele care se schimbă, în fiecare dintre noi, sunt Valorile personale. 
Ele se schimbă, cam la șapte- zece ani. În tinerețe căutăm distracția, la maturitatea tânără alergăm după bani si succes în carieră pentru ca la maturitatea deplină să căutăm simplitatea, adevărul. Și da, valorile se schimbă, pentru fiecare dintre noi, cam o dată la șapte- zece ani. Atenție la ce îți dorești,  fiindcă s-ar putea să se împlinească. 
 
Se schimbă și Personalitatea. Cu toții subestimăm cât de mult personalitatea ni se va schimba în decurs de o decadă, să zic. Cu toții credem că prietenii pe care-i avem acum vor fi același cu cei de peste zece ani, gusturile,  destinațiile de vacanță de acum vor rămâne aceleași și peste zece ani, etc.
 
Zece ani mai târziu, zicem, mneah, s-au mai schimbat niște chestii, reperăm câteva dintre împlinirile pentru care am muncit, bifăm și ce n-am realizat și trecem repede peste subiect.
 
Apoi supraestimăm Stabilitatea, ca și forță în sine.  Avem tendinta de a plăti cu vârf ceea ce ne place astăzi.  Stabilitatea ne alimentează iluzia indestructibilului din jurul nostru. Iar asta se intâmplă pentru că ne este mai ușor să ne amintim decât să ne imaginăm. E relativ ușor să spunem cum eram acum zece ani, dar devine greu, dacă nu imposibil să ne vedem pe noi înșine, peste alți zece. Iar când cineva spune Nu-mi pot imagina așa ceva, nu este pentru că ceva anume nu se poate întâmpa ci, mai degrabă, pentru că persoana nu are destul de antrenată imaginația să prevadă lucrurile care îl privesc direct și i se pot întâmpla, in viitor.
 
Timplul ne transformă pe toți. Ne schimbă preferințele, ne reașează valorile, ne schimbă personalitatea.
 
Da, simțim fiecare dintre noi aceste schimbări în viață. Și doar privind în urmă realizăm cât de multe s-au schimbat, iată în ultimii șapte- zece ani, să zicem.
 
Prezentul rămâne, încă și încă, tunelul îngust și scurt cât clipa în care, în realitate, suntem cine suntem.  Pentru că suntem într-o perpetuă transformare ne este greu s-o percepem și atunci concluzionăm că, nu-i așa, cu noi munca de creație s-a încheiat și alimentăm iluzia traiului în prezent.


În fapt, prezentul e atât de scurt încât îți cere efort să-l  percepi. Iar  persoana care ești astăzi, acum, este la fel de volatilă, temporară și în schimbare ca și a celor din jurul tău. Și putem zice cu certitudine că singurul lucru sigur în viețile noastre rămâne Schimbarea.  

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *