Trei ore cu Sandra Pralong, la Toronto- Mâine veți afla cum ne vede România pe noi, cei stabiliți în Canada
21 martie 2016
Junk Love
25 martie 2016
Show all

Soft Power Made in Romania- “Sunteți valoroși, de asta ne-am prins :)” (Sandra Pralong, la Consulatul din Toronto)

Foto: Adelin Petrișor, unul dintre cei mai valoroși jurnaliști români de eveniment, din toate timpurile

Am participat la întâlnirea organizată cu prilejul scurtei vizite la Toronto, a d-nei Sandra Pralong, consilier al președintelui Iohannis și care se află într-un turneu de doisprezece zile în Canada și Statele Unite. În calitate de consilier pe problemele diasporei, Sandra, trăită încă din copilărie în America de Nord nu află de la noi, ci recunoaște la noi chestiuni pe care ea le știe deja. Așa încât, o întâlnire inițial programată să dureze două ore, pe prietenie a depășit binișor trei și reuniunea a continuat încă mult după plecarea mea.

În esență am așteptat o întâlnire formală deși, citindu-i biografia (sandrapralong.eu), erau șanse mari să am surprize. Și am avut atâtea surprize de nici nu știu cum să-ncep…

Măi, voi v-amintiți în copilărie, când băteam maidanele și, atunci când se-nsera, ne chemau mamele în casă, să ne spele și să trecem la masă? Și cum noi ne-ascundeam, ca să mai stăm un pic pe-afară?

Eh, cam așa a fost. Aseară, vâzând-o pe Sandra vorbind auditoriului parc-am auzit-o pe mama cum mă cheamă-n casă. Fiindcă aseară, pe un asfințit superb tapetând ferestrele largi ale consulatului, prin ochii albaștri ai atât de naturalei Sandra Pralong, prin vocea ei, România ne-a chemat acasă.

Că s-a făcut târziu.

Iar eu am înghețat și m-am uitat la audiență, om cu om. Am crezut că-i piesă de teatru. Gândiți-vă și voi cum e să te duci cu prejudecata că iar or să-nceapă perorațiile pe tema corupției, a birocrației, a nesiguranței românești și să vezi că de fapt audiența era la unison, pe o singură temă: cum doamne, ne întoarcem acasă, cum s-o facem deștept și la timp, ca să ne rănim cât mai puțin.

Am înlemnit, oamenii aceștia nu se vorbiseră între ei. Și cu toții au vorbit despre repatriere. La un moment dat mi-am reamintit că, nu-i așa, parc-aveam în cap să deschidem tema unui Centru Românesc la Toronto dar vă asigur că subiectul s-a topit ca o linguriță de miere în ceai. N-avea nimeni chef de Centrul Românesc, toți vorbeau despre cum să dezvoltăm pârghii și să ne întoarcem acasă.

A fost ca-n Kafka, vă jur.

Am să redau stenograma pe care am întocmit-o ad-hoc, pe cele câteva foi găsite-n consulatul aflat în plină mutare. Aici (https://foaiededrumlung.com/consulatul-roman-la-toronto-isi-schimba-adresa/) aflați unde se multă Consulatul din Toronto, pentru cei care n-au citit știrea.

Sandra a venit la timp, s-a prezentat tuturor, le-a reținut numele și a fost frumos secondată de Doru Liciu, consul general interimar și de Tatiana Popa, minstru consilier. A urmat un speech natural ca o ședință de bloc într-o zi de vară, fără intro-uri sofisticate, ca între prieteni. Ea vorbea, noi ascultam.

Leitmotivul actualei administrații prezidențiale, când se referă la diaspora, e sonor (ca un refren din Carla’s Dreams- n.a.): Ce păcat că Au plecat….dar că, aflându-ne fiecare în altă țară putem ajuta prin expertiză, relații, contacte, networking. Jumătate din România activă lucrează peste hotare. Proiectele: diaspora devine prioritate națională iar asta se vede in inițiativele legislative. Deocamdată de conturează Foaia De Parcurs, cu pașii care vor urma pentru crearea Strategiei de Diaspora.

Proiectul 1+1 (la ce investim noi, statul român contribuie în parte egală)a fost inspirat de modelul irlandez. Creați joburi. În România, Totul este de făcut.

Sunteți valoroși, de asta ne-am prins. Iar statul român poate să beneficieze de expertiza voastră. Vrem să vă punem în contact unii cu alții.

Vrem să avem cv-urile voastre și noi vă vom pune în contact cu cei interesați, din țară. Pregătiți-vă să vă trimiteți cv-urile în țară. Deocamdată lucrăm la o platformă informatică complex care să agregheze aceste informații de la voi și care să vă servească, la rândul ei, cu informații.

Pentru cei care trăiți aici și nu aveți în minte să vă repatriați, prindeți curaj și intrați în structurile politice locale, angajați-vă în politică pentru că doar așa vă veți putea servi comunitatea.

Da, nu este niciun secret, România intenționează să-și extindă soft power-ul, în diferite domenii, în toate țările în care voi trăiți. Aveți know how, trăiți într-un stat functional și știți că performanța unui stat depinde de cetățenii ei. Contăm pe voi. Dacă nu vă întoarceți fizic, măcar în spirit. Fiți ambasadori ai României, în fiecare moment.

Bun, după un asemenea speech am rămas și noi pe gânduri cam o secundă, fiindcă au urmat discuțiile. N-am tăcut și știindu-mă o militantă a repatrierilor civilizate și fără dureri, am propus formarea unui centru de informații tip 1-800-O- Canada unde să putem suna și de unde să putem afla ce ne interesează, fără să ne mai stresăm unchii, verii și mătușile din țară ca să afle pentru noi. Sandra și-a notat idea și a spus că-i place foarte tare conceptul în sine. A promis că-l duce la București.

După care, chestiuni chiar serioase. Valeriu Cercel a povestit experiența lui românească și cum,  după ce birocrația i-a scos peri albi, s-a întors în Canada.

Liviu Bejan din Kitchener a menționat că deocamdată ne lipsește un cadru organizat pentru a transmite mesajele, conjugat, acasă, în țară. Dinamica diasporei nord-americane e cu totul diferită de cea europeană: Aici muncim enorm și totul înseamnă bani. Aici vorbim bani și puțin timp liber.

Luiza Mureșan de la publicația Observator a vrut să amintească despre semnificația zilei de 29 mai, ziua diasporei române din toată lumea.

Părintele Lucian Pușcariu, preot paroh la Hamilton a lansat invitația președintelui Iohannis de a vizita diaspora canadiană. Cu atât mai mult cu cât la anul se sărbătoresc 100 de ani de la înființarea bisericii în care slujește: Noi intrăm în casele românilor, noi vă putem spune cum sunt ei: societatea românească din Canada este, în mic, societatea românească în sine. Vrem să fim băgați în seamă? Da, vrem.

Alex Lefter, pe jumătate repatriat (familia s-a mutat deja acolo) a spus atât de frumos: vreau pârghii ca să mă întorc acolo. Eu mă pregătesc să mă întorc, dar nu mai știu drumul…

Maria Matyku a vorbit despre copii români licențiați în Canada. A vorbit despre măsuri de încurajare a acestor tineri atât de pregătiți pentru a se întoarce în țară.

Părintele Busuioc din Oshawa a amintit de un incident petrecut la frontieră, în timp ce încerca să călătorească cu copiii săi. Sandra și-a notat situația și a promis că va reveni cu răspunsuri. În esență, statutul unui individ cu dublă cetățenie îl obligă la respectarea legilor ambelor state.

Ana-Maria Scordescu, foarte cunoscuta organizatoare de evenimente românești locale, la rândul ei stabilită de 25 de ani în Canada a întrebat ce-a făcut concret România până acum ca să atragă investiții: Nu proiecte, ci concret.

Ruxandra Șeulean zice: mă gândesc la România dulce-acrișor. Știu că schimbarea pornește de la fiecare om în parte dar românii din țară au dispreț față de diaspora.

Tereza Barta, profesionistă în arta cinematografiei a remarcat că între Canada și România nu sunt semnate acorduri care să permit realizarea de coproducții cinematografice. Răspunsul Sandrei a fost replica lui Kennedy: nu te întreba ce poate țara să facă pentru tine, ci întreabă-te ce poți face tu pentru țară.

Dumitru Răchitan, președintele asociației Câmpul Românesc de lângă Hamilton, la rândul să stabilit în Canada de peste 30 de ani a remarcat că diaspora noastră de aici este divizată.

Iuliana Pacso, organizatoarea  Ia Festival a anunțat cu bucurie că anul acesta festivalul Iei românești va fi găzduit de AGO (Art Gallery of Ontario) , acolo unde se află și două sculpturi ale lui Brâncuși.

Puiu Popescu, directorul Observatorului a întrebat-o pe Sandra despre volumele sale: Cum Schimbăm Mentalitatea și De Ce Se Îndrăgostesc Străinii de România (ambele volume semnate Sandra Pralong se găsesc aici:http://sandrapralong.eu/shop/)

Dragoș Ștefan a ridicat un pic ceața emoților generate de idea repatrierii și a întrebat deschis cine este pentru înființarea unui centru Românesc la Toronto. S-au uitat cu toții la el, mai să-l linșeze: noi vorbim repatriere aicea, și tu spui de Centru Românesc la Toronto? (serios acum, Dragoș Ștefan chiar organizează grupul de inițiativă pentru începerea demersurilor înfințării unui Centru Cultural Românesc. Vă voi ține la curent, imediat ce aflu mai multe). În răspuns, Corina Cercel a amintit că un Centru Românesc există la Hamilton. Daa, da-i departe, a fost răspunsul la unison, după cum s-a dat din cap.

Corneliu Chișu, fost membru al Parlamentului a menționat că Ungaria a finanțat cu 600,000 de dolari deschiderea unui centru maghiar la Toronto. Sugestia domniei sale a primit un răspuns dinamic, să-i spun așa: centrul românesc trebuie să ni-l facem singuri, dacă vrem să-l avem.

Sandra a notat tot timpul. La final a trecut în revistă chestiunile în discuție și, dincolo de bun simțul românesc am simțit la ea și apropierea, solidaritatea chiar, date de faptul că Sandra a copilărit pe locurile acestea. Ce-a fost funny, lui Alex Lefter i-a oferit post de consilier-voluntar, firește, la repatriere, tocmai pentru ca cele învățate în Canada să ajute statul. Cu toții l-am felicitat pe Alex care nici nu s-a repatriat, și uite cum are deja job!

O întâlnire frumoasă, prietenească, plină de miez, plină de adevăr, plină de informații, păreri, concluzii, așa cum niciodată n-am întâlnit la un grup românesc atât de eterogen, ca cel de aseară. Concluzia: repatrierea este în mințile noastre.

Am plecat pe întuneric și, normal, m-am pierdut pe străduțele cu sens unic, până ce GPS-ul a catadixit să mă scoată la autostradă.

Mă ia cu rece pe coloană. Am auzit oamenii vorbind tare despre repatriere și am asociat cu actele de curaj, izolate și ajunse de legendă, din vremea lui Ceaușescu, atunci când o vorbă te putea trimite la pușcărie.

Aseară am vorbit despre Acasă, ca într-o celulă de rezistență…

Nu glumesc.

Ti-a placut articolul?

1 Comment

  1. gabriel spune:

    in ROMANIA este o vorba ; cum vorbesti inima- mi tocmesti , dar sa nu fie cum stiu eu . nu cumva este an electoral ? pai si daca intrebam despre referendumul cu 600 de de parlamentari si reducerea lor la jumatate , nu era mai mai bine decit niste discutii neinteresante ? daca intrebam cum se vind paminturile romaniei si despre cum se defriseaza padurile nu era mai de actualitate ? nu ne au prostit pe noi destul 26 de ani , acum merge in diaspora ca vin alegerile , sa fim seriosi , voturile voastre ii intereseaza pe ei .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *