Risipitorii: Sunt un imperfect în mişcări (Lucian Ciuchiță)
17 septembrie 2015
Iubirile Absolvente
18 septembrie 2015
Show all

Trei rotații complete și-o Lună plină (o scrisoare anume pentru patru cititori din preajmă)

M-am gândit, m-am răzgândit ,dacă să vă scriu sau nu, și iată că vă scriu Vouă, după trei zile, trei rotații complete ale pământului în jurul axei, timp și spațiu destul cât să se cearnă și discearnă niște gânduri. Le-am tot sucit și răsucit, dacă să le pun în ordine, pe vorbe, sau nu.
 
Ție-ți spun, cu tine vorbesc (și ai venit primul în minte). Ți-aș spune că nu-s distanțe care să doboare gândurile. Aș fi preferat să te fi lăsat ca pe un scaun vechi, la rigolă, să te ignor, să te fi pălmuit atunci în seara ultimă, târzie, de mai, printre bagaje, să te fi urât dac-aș fi putut. Reflex, security blanket sau nu,  păstrez încă cele câteva scrisori împrăștiate între ani și anotimpuri și știu că nu ne-am întâlnit întîmplător, nici atunci la început și nici apoi, în cele câteva rânduri în care mă-ntrebai insistent dacă mai am ceva și încă ceva de spus despre mine, ce nu spusesem încă (lungi monoloage, mă gândesc acum că probabil te-am plictisit de moarte), voiai să vezi dacă mai e ceva de capul meu, altceva decât cuvintele scrise. Și asta te-a pierdut. Nu numai pe tine, dar în fine. Știu că m-ai iubit, mult și mult timp, și nici veacul n-o să-ncheie călătoria asta a noastră, cât o fi el de veac. Când te-ntorci, fiindcă deja te-ntorci periodic în mintea mea, lasă ipohondria deoparte și adu cu tine drob de sare în spinare. Aveai mâini frumoase, țin minte, mai scrii la fel de frumos?
 
 (foto: Stephen Littlefield: Four Men Bowing)
 Acum vorbesc cu Tine, motivul fiind că purtăm același fel de lănțișor la gât și stiu că mă citești aici, după care pui mâinile sub cap și privești în sus, ca să te-oftezi și să nu vadă nimeni. Ce-am învățat, cunoscându-te: că nu reziști mai mult de trei zile fără să mă-ntrebi dacă-mi merge ceasul sau televizorul, nu mai țin minte exact. Că eu ți-am zis ce-am avut de zis și știu c-am turnat benzină pe foc. În fapt, între întrebările tale către mine și tine, propriu-zis, mai există niște nescrise întrebări care te privesc. Da, la alea nu-ți vei găsi liniștea până nu-ți vei găsi răspuns. Între timp, la mine la gât a apărut încă un lănțișor, sunt două, acum. Ești timid ca un adolescent sau te-oi fi intimidând eu. Mai am niște ani de cercetat în ceasloavele timpului când și cum și mai ales de câte ori ne-am întâlnit în cele jde existențe anterioare. Fiindcă te știu ca pe mine, și din urmă și-n cele ce urmează, viața ți-o știu deja.
 
 Cu Tine vorbesc acum și-ai face bine să nu mai tremuri și să ferești privirea, că nu te mănânc. Și tu m-ai iubit mult-puțin, temporar, episodic, dumnezeu știe. Dar ai avut marea calitate de a-mi crea iluzia continuității trăirilor, mare har, felicitări. Am aflat despre tine, recent și mă-ntreb dacă nu cumva bateriile încărcate cu ani în urmă, pe furiș, în sufletul meu, în timp ce dormeam, s-au descărcat deja. Ai aura rece, gândul mi-e rece când te-adun din eter, te-nțeleg cu greu în nopțile cu lună plină, amintirile s-au topit în anestezice puternice.
 
Iar acum vorbesc, iată, cu Tine. Intenționat, în capătul listei fiindcă viața crează ierarhii, lumea, societatea, universul crează ierarhii. Mai în glumă, mai în serios, scăldatul în preajma mea te-a scos în larg. Râzi mult, nu știu dacă ești chiar vesel sau pur și simplu, timid. Te-am întrebat, mai în glumă mai în serios dacă ești sigur că vrei să te-apropii și să-ți arzi aripile. Mi-ai zis că nu ți-e teamă. Mi-e mie teamă pentru tine.

Trei rotații complete în jurul sufletului meu, într-o seară cu lună plină. 

Și-s și răcită cobză, p-asta am spus-o?
Ti-a placut articolul?

1 Comment

  1. Prietenei mele de suferinta intelectuala, Magdalena Manea, cu deosebit respect pentru curajul ei existential, trimit o cugetare in stilul meu…Asadar, cu cele mai bune intentii,si, mai ales pentru cititorii ei, dedic urmatoarele randuri:

    Ganduri pozitive sau maturizare interioara?

    Sa fie oare cantul stins al pasarii de foc ce mi-a umbrit albastru orizont al privirii? Sa lasam “fredonarea tacerii” din filozofie si sa revenim la zgomotul exploziv fara nuante energetice si echilibru spiritual care se manifesta cu usurinta in jurul nostru! Cine suntem si incotro ne indreptam? Suntem oameni cu capul pe umeri, dar n-am reusit pana acum sa ne intelegem pe deplin, sa ne acordam respectul cuvenit si sa ne bucuram ca suntem impreuna pe un drum “luminos”…Oare de ce? Avem ceva de impartit si eu n-am inteles? Iertati-mi lipsa de perceptie si intelegere a celor nestiute si invizibile ochiului spiritual. Se simte de la distanta o spartura in vasul nostru de apa, unii vin cu pocale si-l umplu, altii varsa continutul pe jos fara sa le pese. Macar sa respecte ceva si sa foloseasca continutul cu rost, sa ude o floare! Cineva m-a intrebat: cand ne vom vindeca de superficialitate?? O intrebare care ma lasa fara un raspuns prompt, sper sa gasesc o explicatie apropiata de adevar intr-un maine cu doua dimineti ! Dar pana atunci ce facem, scriem despre iertare, egoism, toleranta… ? Cred ca este cazul sa dam cartile pe fata si sa gasim un raspuns la ce se intampla in societatea noastra. Prea multe interventii ostile, prea putine gesturi de maturitate si intelegere a sensului in viata. Ce exemplu oferim celor care vor sa invete, sunt multumiti de prestatia noastra? Ma tem ca nu! Deocamdata, stau si asculta, dar “rumega” intr-o tacere interioara si, intr-un viitor apropiat, vor rabufni si ne vor arata obrazul! Cine suntem si unde am ajuns? Sunteti siguri ca aveti un raspuns pertinent?
    A propos de superficialitate si ignoranta, “specialistele de la tv” cu aere de semidocte te indruma sa gandesti pozitiv, conform gandirii budiste. Atat au inteles, doar pana la genunchiul broastei! Daca ar fi citit si studiat ceva din filozofia amintita, ar fi aflat cu totul altceva. Pana sa simplifici ecuatia, trebuie sa intelegi necunoscutele! Sunt patru directii de actiune si interpretare pe care trebuie sa le respecti. Mai intai, stopezi gandurile rele deja generate si le elimini treptat.In pasul urmator, cauti sa nu mai generezi ganduri rele, sa opresti generarea lor. Urmatoarea directie se refera la gandurile bune care sunt deja emise si pe care trebuie sa le manifesti cu bucurie, sa le dezvolti. Iar in ultima parte, trebuie sa generezi permanent ganduri bune si sa le transmiti celor din jur. Iata un exemplu care demonstreaza superficialitate celor care ne spun sa gandim pozitiv, de fapt, n-au inteles nimic! Tot asa se intampla cu folosirea timpului relativ, negarea existentei unui timp absolut in Teoria Relativității Generalizate si consecinta teoriei privind “curbarea spatiului”, sunt informatii stiintifice prea grele pentru nivelul unor indivizi cu gandire infantila care se joaca cu cuvintele si se cred destepti…
    Cine suntem si ce putem face impreuna?? Lucian Ciuchita

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *