Bine ați venit în Era Nouă
27 noiembrie 2015
Nunta Antoniei cu Julio Gonzalez, Mississauga, 28 noiembrie 2015. Casă de piatră, dragilor!
30 noiembrie 2015
Show all

Trei vorbe, semnate Sava Em: Îmi Bag Picioarele

Foto: Stewart images

Cu sufletul bine pitit în spatele anonimatului, cu talent la scris și mai ales cu o poftă imensă de viață, undeva printre noi, aici, la Toronto trăiește Sava Em, româncă în Canada. Blogul Savei Em parcă-i destinul însuși: o lamă de sabie încălzită în bătaia soarelui.

I-a spus Sweet & Salty (http://savatoronto.com) și, răsfoindu-l, ai aroma aventurii scrierilor lui Jean Bart. Te cucerește, pur și simplu. Îl citești și-i poți pune chipul oricărei fete cu ochi mari și plete pe umeri, oricărei studente cu un rucsac în spate, oricărei femei pentru care grația și naturalețea trăirilor înseamnă normalul.

Nu o cunosc personal pe Sava Em dar o citesc și, mai mult, suntem cosemnatare în volumul Pastile De Nesomn, proaspăt publicat în România și îngrijit de talentata prietenă Corina Ozon.

Mai jos, textul recent publicat de Sava Em pe cel mai feminin portal de literatură vie pe care eu îl cunosc: Catchy (www.catchy.ro). Catchy este portalul de vorbe alese și idei cu sămânță, coordonat de Mihaela Cârlan din București unde puteți citi sute de minunate texte și esee scrise de nescriitori preatalentați.  Iar când Mihaela cere un text pentru portalul îngrijit de ea, nu știu cum face dar te stoarce de energie creatoare până la ultima picătură. Cum a reușit, de altfel, să-i smulgă inima din piept și, într-un preaplin de sinceritate, Sava Em să ne spună o poveste tulburătoare. Textul a fost preluat de la Catchy (www.catchy.ro), cu consimțământul autoarei. Le mulțumesc amândurora.

În deplin anonimat și în continuare, Sava Em  va răspunde întrebărilor unui interviu exclusiv FDL ce va fi publicat în curând.

Îmi bag picioarele!

Iubești o femeie. O așezi în centrul universului tău, îți construiești viața în jurul ei. O adori. E iubita ta, prietena ta, amanta ta, omul tău de încredere, e… rațiunea ta de-a fi. O iubești mai mult decât pe tine însuți, decât pe părinții tăi… Ți-e dragă și-o vrei fericită. Fericirea ei e fericirea ta: „Happy wife, happy life”.

Dorințele ei devin dorințele tale. Nu-ți place viața la casă, dar îți construiești o casă pentru că ea vrea. O mobilezi și colorezi după gusturile și ideile ei, deși tu ai vrea mai cuminte, mai… așezat. Dar îi accepți nebunia. I-o susții. Digeri uneori mai greu spiritul ei mai hoinar, dar observi în timp că intuiția ei funcționează, deși contrazice de multe ori logica și lucrurile ies bine când o asculți. O iubești în pat, o iubești în bucătărie, o iubești în societate. Iubești tot ce atinge. E minunea ta.
Mai vezi în stânga și în dreapta feminine ochioase, te-ar trage ața, ar vrea și ele, dar… ea e femeia ta. Știi. Simți. Râzi cu ea, te iubești cu ea și ești fericit că e a ta. Doar a ta.

La un moment dat vrea să moară, o boală stupidă vrea să ți-o ia. Te iei la luptă cu tot ce vrea s-o răpună, chiar și cu ea când nu mai poate. Dărâmi sistemul. Te pui în mijlocul furtunii și obligi chirurgul să ia în secunda aceea răul din ea. Răstorni munții. Te rogi cu lacrimi de sânge, deși n-ai mai făcut-o până atunci. Și scapă ca prin minune.
O iubești și mai mult. E a ta. Încă o dată și încă o dată a ta.
Are momente de visare din când în când, dar ea e mai artistă și mai zboară. Iar anii trec. Tu o iubești ca la început pe femeia ta, rațiunea ta de-a fi. Așa, dificilă de multe ori, mofturoasă mai tot timpul. Și nimeni în lumea asta nu te enervează ca ea. Nimeni nu te aprinde ca ea. Nimeni nu te liniștește ca ea. Nimeni nu te atinge ca ea.
***
Într-o zi o vezi cu ochii plânși. Nu-ți spune ce are, dă un motiv aiurea. Și zilele trec, iar ochii ei rămân cerniți. Te îngrijorezi. Te gândești c-o fi boala din nou… că ascunde de tine… Dar o simți strecurându-se din pat, când crede că tu dormi. O vezi închizând brusc computerul când tu intri.
Faceți dragoste nebună, dar când îi atingi fața i-e udă de lacrimi.
Și dintr-o dată știi. Știi. E cineva în viața ei. Altcineva.
Suferă. Suferi. Subit vrea să plece, să se detașeze puțin, zice ea. Nu vrei să o pierzi. Ai luptat cu boala, cu timpul, cu părinții ei la început. Cum poți lupta cu sufletul ei? O lași să plece, sperând că e un nor negru trecător, că nu e nimic serios. Doare ca naiba.
***
Când vine, îți mărturisește că s-a îndrăgostit de alt bărbat. Că a luptat din răsputeri să se rupă de o relație platonică și virtuală, dar nu poate. Că tot ce i-a mai rămas e să fie sinceră cu tine și să-ți spună. Ce faci?
Îți bagi picioarele în mama ei de viață!

(Sava Em)

Ti-a placut articolul?

2 Comments

  1. Sava Em spune:

    Sunt onorată și tulburată în același timp de vorbele tale, Magdalena, de aprecierea unui om de litere, avizat pe care-l citesc la rându-mi cu drag. Itinerariul vieții noastre se desfășoară cu lumini și umbre, cald și rece, dulce și sărat, pe o scenă imensă unde noi și cei pe care-i cunoaștem mai mult, sau mai puțin suntem protagoniștii fiecărei zile. Realul și imaginația se confundă, curgând din cerneala virtuală într-un mod firesc și convingător, atât de convingător uneori încât dă senzația de trăit. (Textul de mai sus a fost scris pentru Catchy.)
    Îți mulțumesc mult!

  2. …și noi două vom vorbi, curând, în cel mai fantastic interviu realizat vreodată, ai să vezi 🙂 Mulțumesc pentru comentariu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *