Ștefan, eu cred că pot citi cartea ta și de la coadă la cap
31 august 2015
Am Fost Șaisprezece
7 septembrie 2015
Show all

De Ce Te Îngrași La Emigrare

Până apele se lipezesc peste mări, iar repatrierea poate fi din nou confortabil dezbătută, haideți să aflăm de ce suntem noi un altfel de români. Fiindcă suntem altfel.
Aș fi vrut ca, în urmă cu peste 17 ani când am venit în Canada, cineva să îmi fi pus acest material la dispoziție. Pentru că cele de mai jos se referă la schimbările generate de șocul cultural, în special în primii ani ai imigrației.
Trăim între două lumi: cea de aici, Canada (sau orice altă țară care ne-a primit ca rezidenți) și România de care, ciudat, nu-i așa, ne apucă dorul de sărbători (la Crăciun, mai ales) ori când începe sezonul estival.
Aflăm că familiile se reunesc, prietenii se reunesc acolo, iar noi suntem etc, etc, etc. Și deși și noi ne adunăm, în cercurile noastre de prieteni, probabil lipsa unor repere sociale ne împiedică să percepem imaginea de ansamblu pe care traiul într-o altă țară, de regulă mai dezvoltată decât țara-mamă, ni-l oferă.
Cinstit, e bine dar noi n-avem cui arăta asta, vorba lu’ nașu’ Popa, nașul meu de-odinioară.
În esență, la emigrare cu toții traversăm șocul cultural al schimbării.
Și, nu,  nu se-ntâmplă peste noapte și nu la fiecare se manifestă la fel. Este foarte accentuat în primii cinci-șase ani de la sosire, spun statisticile. Este nevoie să cunoaștem, să ne lovim de probleme, să nu știm cum să procedăm, să dăm de greu, pentru ca acest șoc să apuce să se manifeste.
 
Ne schimbăm percepția, felul de a privi lucrurile și de a le aprecia valorile, valori întotdeauna diferite de cele din țara-mamă. Cel mai mult avem, însă, de luptat cu principiile- acele valori intrinsece dezvoltate funcție de coordonatele mediului în care am crescut, de bagajul genetic, de experiențele personale. 
 
Înțelegem cu greu comportamentul localnicilor, nu simțim nevoia să ne amestecăm cu aceștia. Mai mult, știm că avem un bagaj de educație care își cere drepturile la afirmare și performanță, iar aceste condiții întârzie nepermis de mult. Iată, un nou motiv să fim anxioși.
 
Generalitățile de mai sus, spun studiile, nu se aplică doar românilor emigrați ci tuturor, dar absolut tuturor emigranților stabiliți într-o altă țară, sunt universal valabile.
 
Site-ul CIC (Citizen and Immigration Canada) oferă multe și valoroase date privind stadiile pe care un imigrant le traversează până la deplina sa integrare (Aici).
De fiecare dată când simțiți acest șoc cultural, nu uitați că și ceilalți din jurul vostru, cei mai mulți dintre ei, imigranți ca și voi, pe care-i întâlniți pe stradă, la lucru, la shopping au trecut sau tocmai trec prin acest șoc cultural al adaptării.
 
Tu, cel/cea care citești acum, recunoști să fi traversat măcar câteva dintre simptomele de mai jos? Simptomele șocului cultural la imigrarea în Canada, așa cum au fost ele enunțate de Canadian Bureau for International Education (Aici):
-ești nervos, neconfortabil, frustrat și îți  pierzi simțul umorului.
-petreci mult timp singur, izolat, doar cu conaționali, rar cu imigranți din alte culturi și ocolești cu bună știință compania localnicilor.
-devii ostil față de oamenii și cultura țării în care ai sosit, ai permanent sentimente negative față de aceștia.
-mănânci și/sau bei mai mult ca înainte, compulsiv, sau dormi mai mult decât de obicei. Te îngrași.
 
-ești plictisit, abătut, te simți obosit, puterea de concentrare este scăzută.
 
Cu elementele principale ale șocului cultural, enunțate mai sus, aceiași specialiști ne învață și cum să trecem cu suces peste ele. 
Ei spun așa:
-admite, în primul rând, că te afli sub imperiul unui șoc. Nu este un  semn de slăbiciune, este normal să te simți iritat, nervos, confuz ori serios tot timpul. Admite toate astea ca parte a tranziției către noul normal.
-Învață să navighezi noua societate. Încearcă să înțelegi de ce localnicii fac lucrurile într-un anumit fel și admite că felul în care ei procedează nu este nici mai bun și nici mai rău decât ce știai tu de acasă.
 
– Încearcă să te implici în orice aspect al noii culturi care îți vine la îndemână. Studiul, muzica, arta în general, sporturile, toate ajută să îți faci cunoștințe noi și să te simți mai confortabil, afară din casă.
 
-Învață limba. Învață limba prin cursuri, vorbit liber, exerciții, filme, muzică, etc. Un amic canadian mi-a dat un pont: zece minute de citit, în șoaptă, la culcare, un text în limba engleză ori franceză ajută pronunția absolut spectaculos, în foarte scurt timp. Zece minute pe zi, de citit în șoaptă, ajung ca să ai o pronunție excelentă.
 
-Ai grijă de tine, controlează-ți sănătatea. Mănâncă moderat, dormi bine, fii în control cu alcoolul.
 
-Călătorește. Ia împrejurimile la cercetat, învață-ți țara.
 
-Ține legătura cu familia și cu prietenii de acasă. Povestește-le experiențele pentru că , scriind ori vorbindu-le, te ajută pe tine să-ți pui mai bine gândurile și trăirile în ordine.
 
-Fă lucruri care să-ți amintească de acasă. Ascultă muzica de acasă, urmează-ți pasiunile neglijate la imigrare. Toate acestea te ajută să treci cu bine peste dorul de casă.
– Ferește-te să idealizezi viața din țara de unde ai plecat. Încearcă, pe cât posibil, să rămâi deschis la ce te înconjoară și să beneficiezi de tot ce poți.
 
Realitatea este că niciun imigrant nu poate să sară peste etapele șocului cultural. De asta devenim un alt fel de români. Cu un pic de răbdare și, mai ales fiind deschis la de cunoaștere, efectele ecestui șoc pot fi, dacă nu eliminate, cel puțin ținute în control.
Voi continua cu: de ce crește rata divorțurilor, ce se alege de copiii imigranților. Sper să vă intereseze la fel de mult ca și pe mine.
Ti-a placut articolul?

1 Comment

  1. mit_andoti@yahoo.com spune:

    Magda, sa ma explic: dupa atatia si atatia ani de frustrari amestecate, cand s-a oferit ocazia de implinire a unor idealuri de viata, ne-am aruncat, efectiv, fara sa ne gandim la partea pur umana a lucrurilor, respectiv suprasolicitarile fizice si psihice ! Intr-un timp, relativ scurt, am dorit sa ajungem la nivelul tarilor dezvoltate, neluand in seama nici pasii, nici timpul in care acestea au ajuns la gradul de civilizatie pe care-l visam si (unii) noi! Am uitat pur si simplu sa traim …am devenit niste roboti, deserviti unor ambitii prostesti, fara a ne schimba atitudinea fata de noi insine, in primul rand ! Firesc…am fost primiti dar nu "digerati" foarte usor…diferentele enorme in gandire si fapte i-au facut sa ne periferizeze de cele mai multe ori! Pana ne-am dezmeticit si noi si le-am demonstrat ca nu suntem toti niste otrepe ale unei societati bolnave, raul era deja facut…te ridici mai greu, atinci cand aripile iti sunt cazute in tarana si nu are cine sa le ridice !
    Acum…incercam, pe cat posibil sa mai si "vedem"…nu doar sa "privim" realitatea, si sa ne croim un viitor dupa un model bine definit…dar anxietatea este la nivelul cel mai inalt si franeaza evolutia ! Asta pentru ca la un moment dat eram in plina involutie a evolutiei, darwinistic vorbind ! ( …a se intelege fenoptipul uman dupa care ne ghidam…tinutam gestica, limbaj…etc ! )

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *