Cu Maestro, Vorbind Viață Legată Cu Ață
9 septembrie 2015
A Major Break Through În Literatura De Limbă Română, Ori Interzis Prin Lege- Fiindcă Dă Dependență.
11 septembrie 2015
Show all

Job nou, mașină nouă

Eu, adică. Eu sunt o altfel de româncă.

N-am mai scris fiindcă a fost până peste cap de ocupată. După ce mama a plecat, la mijlocul lui august, am început căutatul de job, că numai ce-l pierdusem pe celălalt. S-a dus compania în jos, a fost cumpărată de altă companie, de-astea.
Am aplicat c-o forță de care numai la momente de răscruce sunt în stare.
Taifun am fost.
Am ras GTA, literalmente, de la Est la Vest, am fost la interviuri, am dat teste care au durat ore, am avut multiple interviuri cu mai multe companii, în aceeași zi. Trei săptămâni am fost cu adevărat în piața de muncă.
Ieri am primit două oferte.
Am ales-o pe cea mai aproape de casă și la bani ceva mai mulți. Am printat o palmă de foi, am semnat, am returnat.
Pentru prima oară, în cariera mea canadiană, am realizat faptul că experiența anilor aici își spune cuvântul. Nu mi-a mai fost teamă, n-am avut nici prea mari emoții, am știut că Eu stăpânesc Navigația prin sistem, și nu Ea pe mine.
Și așa a fost.
Incep într-o săptămână, abia aștept!

Tot ieri mi-am luat o rachetă de mașină, o Honda 2015 cu alloy rims, sunroof, toată electronică.
Inițial am plecat după Hyundai Veloster. Am găsit-o la un singur dealer de mașini, era doar manuală (nu știu să conduc manuală) iar pentru cutie automată trebuiau să pună comandă, etc,etc. Deci am zis pas, ușor descurajată.
La aceiași bani (vreo 25-26K cu totul), m-am dus cu basca-n mână la Honda, că tot mai aveam una.
Am ales-o p-asta gri-șobolan, nichelată, meserie, ce să spun.
Se pornește din buton, pe bune, are un buton, apeși și pleacă. Scaune încălzite, camere montate pentru parcarea cu spatele, camere la oglinzi să vezi lateralele, în trafic, ecrane la bord pentru conecție la net, ce să zic, e avion pe față. N-am văzut atâta tehnologie într-o amărâtă de mașină în viața mea.
Dar ce mai știu eu!?
Am avut noroc c-un ciutan de specialist în vânzări, pe numele lui Jon Paletta.

Eu cu Jon Paletta, un selfie mai tare ca al lui Ellen DeGeneres

Asta era la Number7 Honda, la Hwy7 cu Martin Grove, la inima adevărată a Woodbridge-ului. Un fief italian încă. Jon e jumătate polonez, jumătate italian. Mai mult italian, zic eu. De cum m-a văzut a știut că-s victimă sigură. Ceea ce am fost, că de-aia venisem, să cumpăr. Tot ce-am cerut, avea. Tot ce-am intrebat, știa. Ohooo, și-am avut întrebări cu toptanul. Buni, cei de la Number 7 Honda, tot respectul. De-aia au șui trafic bun, că au renume bun.

Acum, la amiază am adus-o pe mândra acasă. A condus ca iepurele, că era nouă. Am și uităat că eu fumez când conduc.
Tot azi, juniorul Dragoș, student cu acte în regulă, primește Honda mea albastră drept cadou. O merită din plin!! Am făcut deja formele de asigurare pe numele lui și de transfer. Când o veni de la școală cred că i se pune nodul în gât de emoție…

BYAX 288. Ea e.

Mamică, tu, de-acolo de sus, cred că m-ai ajutat. Așa cred. A fost un moment când, imediat după ce-am primit oferta de job, m-am trezit vorbind tare, în mașină, de parcă eram c-o prietenă alături: m-ai ajutat, fată, tu chiar m-ai ajutat! 
De când s-a dus, la mama parcă nu mai simt vârsta, parcă vorbesc cu cineva de-o seamă cu mine.

Eu însămi fiind de-o seamă cu clipa.

Ti-a placut articolul?

2 Comments

  1. Anonim spune:

    Nici nu comentariu. La un asemnea text, ce sa mai comentezi.

  2. Marius Enea spune:

    Fericiti cei ce lupta si castiga inca o lupta in lungul razboi cu viata. Acum am aflat ca “afara” nu umbla cainii cu covrigi in coada. Sigur asta se intampla la Galati unde meniul e completat cu carnati. Deocamdata aleg lupta cu morile de vant din Romania. Strainatatea o las altora.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *