Plec să trăiesc în cartea mea, pentru un weekend. Merg la Terence Bay, Nova Scotia.
13 septembrie 2017
La 25 noiembrie, în Oakville (Greater Toronto Area) vom celebra, împreună, Jubileul!
11 octombrie 2017
Show all

Coasta Atlanticului, un năvod în așteptare

Un drum cu o mulțime de povești.

Sunt încă în Nova Scotia. Mâine zbor spre casă.

Traseul de astăzi a însemnat drumul de la Halifax la Lunenburg, cu întoarcere pe coasta Atlanticului, prin Mahone Bay, Bayswater, Hubbards, French Village, Indian Harbour, Peggy’s Cove, Terence Bay, Brookside și înapoi la Halifax. Vreo 500 de kilometri, cu toate abaterile din drum și n-au fost puține.

Lunenburg, așezarea și toată zona, de fapt, își merită cu prisosință statutul. Declarată monument UNESCO, comunitatea din Lunenburg este locuită de descendenți germani (Eisenhower, cel mai popular nume de familie), așa cum la Terence Bay cel mai popular nume de familie este Slaunwhite.  În ambele locuri s-au așezat familii de frați care s-au îngrijit ca numele să fie dus mai departe.

La Terence Bay mă simt ca acasă. Nu exagerez, am petrecut o groază de timp, cam pe toate coclaurile, pe toate străzile, dus și întors. Știu unde se ridică o casă nouă, deja cunosc bărcile, câteva figuri de localnici, drumurile, farul și, mai ales, m-am familiarizat cu aerul. Și-mi place.

La Peggy’s Cove, vreo douăzeci de kilometri spre est, în schimb, s-au complicat puțintel lucrurile.

Cred că l-am identificat pe pescarul- erou al cărții mele. Pe Der, adică. El îmi este contemporan, nu și de un leat, este mai degrabă la vârsta tatălui meu. Pescar pensionat, eroul meu mi-a povestit tulburătoare istorii de pe mare, din viața lui, din viața pe coastă și din pacea și credința care-i ghidează pe pescarii de mare,în călătoriile lor. Și m-a așteptat, de cum m-a văzut, mi-a spus: ai venit? M-a cam trăznit în creștet, întrebarea. Privirea pescarului, albastră, aproape bleumarin, m-a trimis în tunelul timpului.

Tulburătoare, răscolitoare, puternice, istorii vii și logice, logice precum cerul senin, am aflat de la pescarul din Peggy’s Cove. Magice momente de conversație, numai bune de scris la un ceai fierbinte, spre iarnă.

Am cules plante cu rădăcină de la Terence Bay. Am să le plantez acasă, sper să prindă.  Am adunat pietre, m-am semnat, mi-am pus semne pe drum, ca pescarii la năvoade. Sunt într-o lume- la distanță de întins mâna de lumea închipuită în cartea Iubirii Imposibile.

Biroul, casa, toate-mi sunt în ceața ce ades coboară peste Halifax, tam-nisam și din senin. În urechi îmi răsună istoriile pescarului, ceasul merge în revers.

Strâng în palmă un breloc cu o barcă,  sunt, toată, un năvod la asfințit, în așteptare. Seara și în zori nu prea e nevoie de momeală, peștele vine singur.

PS- La radio, la fiecare oră, anunțuri ale guvernului federal pentru recrutări de personal în cadrul serviciilor de informații. Intelligence, adică. Un fel de Hai cu rezumeul să vedem ce putem face pentru tine, numai vino.

N-am auzit, la Toronto, așa ceva, în viața mea.

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *