Distribuția concentrației de Radon în Canada, pe provincii (și în Statele Unite, la nivel național)
5 octombrie 2015
Iuliana, la-ntrecere cu prăjitura cu măr de pe facebook!
9 octombrie 2015
Show all

Un weekend în România

Încuie-ți casa, jobul, pune florile-n ligheane cu apă, lasă pisica la prieteni, aruncă-ntr-o geantă o periuță de dinți, pașaportul, camera foto, niște biscuiți și haide să dăm o fugă, în weekendul care vine, în România. Ajungem pe vineri seară la Otopeni și, crede-mă, bate-un vânt de cum ieși din terminal c-ai să-ți închei geaca până-n gât, parcă te-aud: a băgat frig și la ăștia..

buc2

Luăm un taxi de seară, până la Centrul Vechi iar acolo știu eu un loc unde șaorma costă 15 lei și mănânci pe săturate, c-o să-ți fie foame de la atâta oboseală de drum. Da, a fost un zbor greu, fracturat la Frankfurt, dar mai contează? Uită-te la cer, ai mai văzut un cer ca ăsta!? Senin, seară și rece dar suntem în România.

Te iau de mână și-am să te duc direct la Curtea Veche, să vezi ruinele luminate cu meșteșug, să-ți înflorească-n mintea toată Istoria României învățată din manual și răstălmăcită de când te afli peste ocean.

buc4

E cam târziu să le vizităm, programul s-a încheiat dar, uite-așa, ne facem poze de-afară, cu ruinele pe fundal și le urcăm pe facebook, să luăm like-urile abia peste câteva ore, când s-or întoarce ai noștri, din Canada, pe la casele lor.

Am să-mpart cu tine un covrig. După care, cu rucsacul pe-un umăr, am să bat străzile până aerul rece-mi intră în nări, iar troleibuzele mă orbesc cu farurile, am să te port kilometri întregi pe bulevard, pân-ai să zici că nu mai poți. Atunci mai impart un covrig cu tine.

buc1

Ne oprim la Ateneu, pe trepte, ne facem iar poze și rugăm pe cineva să ne facă poze amândurora, că stick-ul de la cameră nu mai merge cum trebuie. Vezi, aici toată lumea vorbește ca și noi, nu trebuie să tragi aer în piept înainte de a întreba ceva, pe cineva. Știu, e ușor, aici. Când traficul deja s-a rărit o luăm spre primul hotel care are chef să ne primească. Și s-o găsi un hotel să ne primească. Luăm o camera, timp în care tu te porți din ce în ce mai românește iar eu dau ceasul înapoi cu două decade.

Am cutiuța cu ness la mine , am și zahăr, uite o cafea rece la pahar din carton, haide pe terasă la taifas, uite, oamenii încă se plimbă pe jos, pe sub balcon. Da, e bine c-au făcut hotelurile cu balcon, altfel unde naiba fumam?

Mă simt ca-n tabără, am chef să cânt. Fredonez Cu Căștile pe Cap/Ești Singur Pe Drum, știu să-l cânt mai bine decât Inna. Da, cânt. Și, zice-se că știu să cânt.

buc3

Ciocolată mai am, niște napolitane și niște biscuiți în celofan, vrei? Nu mai vrei, cafeaua ți-ajunge. Ceru-i superb, un amalgam de violet și roșietic, tu te legeni pe fotoliul din balcon și-mi vorbești despre lucrurile românești, trăite înainte de a pleca din țară. Eu te-ascult și, sprijinită de balustradă, cu geaca bine-nfășurată în jurul meu, mă uit cu interes la creștetele oamenilor ce trec pe sub balcon. O mare de creștete, iar eu le văd de sus. Și sunt oameni, oameni mulți, e weekend, se plimbă de colo-colo,ce hotel ca lumea, ce seară frumoasă!

Nu mă miră c-am dormit până la prânz. E deja târziu, iar tu faci cu nervii când vezi că te țin cu ochii pe ceas, dar nu-mi zici nimica.

Jos, o mașină ne așteaptă. Ne duce la Poiana Brașov, în seara asta, ține-te bine. Da, e sâmbătă seara, traficul a fost aseară, acum se merge relative bine. Iaca, ne-apropiem de Ploiești. Nu râde, oprim la Ploiești dacă ți-o fi dor, și la Câmpina și la Comarnic, Sinaia, Bușteni, Predeal. Bine c-am oprit la Vadul Cerbului, de-acolo aveam eu de luat un buzdugan pirogravat și un cățel de-ăla din bucățele din lemn, cu buton și elastic, de se lasă pe-o parte când apeși butonul. Da, și-un șoricel cu ac, de-ăla de doi lei. Pentru că mi-a fost dor de ele. Și-o minge din staniol, plină cu rumeguș, de-aia cu elastic.

buc5

Am ajuns spre seară la Poiana Brașov, numai bine să sărim în telecabină și să urcăm pe creastă, să vedem de-acolo tot platoul, apoi Brașovul luminat în zare, Făgărașii pe partea cealaltă, ce aer curat e aici, simți mirosul de brad?

Vreau un ceai de maceșe și ce noroc am, c-aici la pensiunea asta au ceai de măceșe. Auzi, eu m-am cam simțit intimidată, aici, la Poiană. Așa-i că nu prea suntem îmbrăcați potrivit? Da, adidașii sunt buni la avion, aici ar fi mers ceva mai de fițe. Nu m-am gândit.

Cred că-i târziu, mașina ne-așteaptă să ne-ntoarcem la București și, numai bine, tragem un pui de somn până la Otopeni, c-avem avionul înapoi acasă, în zori. Și-o să fie abia duminică.

Pune capul pe mine, uite-așa, dormi c-am eu grijă s-ajungem cu bine. E cald în mașină, mă pipăi de pașaport și de acte, sunt toate la locul lor și mă-ntreb dacă cumva la vamă am ceva de declarat, ceva ce-o să rămână p-aici…nu, n-am.

Ba am.

Mă umflă râsul, în întunericul mașinii care coboară lin, în pantă, Valea Prahovei, în ce vâjâială am fost!

Otopeniul picotește și el, mai sunt două ceasuri până la îmbarcare, mut cafeaua dintr-o mână într-alta, ies la fumat, revin, n-am stare, n-aș pleca, n-aș mai pleca de-aici. Toate poveștile tale românești, plus ale mele mă țin aici, pe loc. Am biletele imprimate, am ceasul la mână, schimb încet privirea mea normală cu aceea egală și superioară, numai bună de-ntors acasă la mine. Incognito, în România, într-un weekend. Pentru reîncărcat bateriile.

Boeing Dreamliner 787-8 (CNW Group/Air Canada)

Un weekend, măcar. Fie și doar cu gândul.

Asta, aventură.

Pe mine mă cheamă Magda și m-am născut în România.

Și am să te iau și pe tine, cu mine-n România, într-un weekend.

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *