Unde Plec Când Dorm

0
1246

Singura data când rămâi de-adevăratelea doar tu cu tine este atunci când te pregătești să dormi. Dintr-o dată toată ziua ce s-a scurs s-ascunde-ntr-un buzunar de la blugii rămași într-o rână, pe spătarul scaunului.

somn6

Stingi și ultima lumină. Din ce în ce mai tare întri înlăuntrul obiceiurilor, al gândurilor tale. Cum scoți șosetele, cum tragi pe tine tricoul de somn, adesea cu spatele-n față și dormi cu el așa, de-a-ndăratelea. Taci mult atunci când te pregătești de somn, începi să te asculți pe tine, ai gesturile doar de tine știute, adesea nebăgate de seamă de către nimeni din preajmă. Ironic, nu-i așa!?

În cameră, mobila aruncă umbre albăstrii pe pereți, conturul tablourilor mușcă sineala vopselii, cearșaful e încă rece.

somn1

Potrivești perna. O potrivești iar. Te-ntorci pe o parte, după aia pe partea cealaltă, partea ta preferată. Aduni genunchii spre piept, ca un prunc. O clipă mai apoi umpli patul, răstignit ca Iisus și rămâi cu ochii închiși, îndreptați spre tavan.

Liniște. S-aude-o mașină pe stradă. O Salvare-n depărtare, apoi iar liniște. La tomberon, în curte, simți mișcare, au venit ratonii, gândești. Pisica Ciorăpel, cocoțată pe pervaz, scrutează în  întuneric, ea o fi văzând ceva.

Liniște. Foșnești piciorul pe cearșaf și-asculți, de parc-ai auzi prima oară cum face un picior pe un cearșaf. Cauți locul. Cauți poziția, iar închizi ochii și, încet, încep gândurile care n-au loc, ziua, în lista din mintea ta, încep să prindă contur. Și cum se-aliniază ele, gândurile, mai-mai că-ți sare somnul.

Atunci, la pragul de taină cu noaptea, nu te mai minți și nu mai minți pe nimeni.

Atunci apare-n gânduri cine ți-e cu adevărat drag. Și știi c-acolo poți să-i vorbești în voie. Acolo, în filmul din mintea ta, reiei scene și secvențe, iar și iar și iar, fiindcă n-are cine te opri. Obosești repetând și mestecând aceleași cadre. Plapuma ia temperatura corpului tău, perna miroase a tine, mătasea așternutului te bucură ca pe o prințesă. Nu dormi, te gândești la cine ești, la cine suntem, de ce suntem, unde mergem, de ce dormim.

somn2

De ce dormim, unde mergem când dormim. Simți ca un cilindru de suflet care-ți protejează trupul și simți cum sufletul acela începe să se foiască, parcă el se trezește. Să stea sau să plece ar vrea, că niciodată nu știi exact ce face el atunci când tu ațipești. Respiri și te-asculți cum respiri, de parcă te-ai auzi pentru întâia oară.

Și iar îți fug gândurile: vanități, angoase, momentele de penibil, cele de strălucire, alea de tăcere încremenită, o privire-gheață, un dor, o șovăială, o direcție, planuri, socoteli, bani, serviciu, mașinile, copiii, planuri din nou, schimbări de planuri.

Gata, acum chiar ți-a fugit somnul.

Telefonul este la încărcat, cât să-ntinzi mâna după el. Verifici ceva pe facebook, apoi emailurile. Apoi verifici ceva ce numai tu trebuie să vezi. A venit, n-a venit, a răspuns, n-a răspuns, te-o plăcea, s-o gândi la tine, oare ce-o avea în cap, de ce-o fi spus așa, atunci…paginile facebook-ului curg pe tricoul tău, s-au rărit pozele cu pisici, au apărut pozele cu nepoți, constați, s-au rărit și înțelepciunile în photoshop, știri cu Siria, horoscop, reclamă, share-uri haotice, poze frumoase, puțină viață, mult scenariu, zici. Dar parcă tu ce-oi fi.

somn3

Încerci iar adormitul, lași telefonul, oare ce-o avea, lumea asta, în minte, la ora asta, te-ntrebi și doar pisica ar putea să-ți răspundă, că s-apropie deja de miezul nopții.

Și milionarii au ziua tot de 24 de ore, îți vine, brusc, în cap, așa, o înțelepciune.

Iar minutele trec și trec. Oare cât de fericit și la ce s-o gândi, când se duce la culcare, un milionar. Ai vrea să te pui în pielea lui. Nu-ți iese, n-ai cum să intri în mintea unui milionar. După care sari cu gândul la cu ce-o să te-mbraci mâine la birou, că iar n-ai ce pune pe tine. Astăzi, unul dintre proprietarii companiei tot mai mari la care lucrez a venit la mine la birou. A vorbit cu mine. Un pic mai târziu s-a întors c-o ciocolată mare și mi-a oferit-o și s-a uitat la mine, cam ca tata, așa. E în vârstă și este multimilionar. Oare multimilionarii cum simt prietenia, mă-ntreb. Are charisma, asta- da.

Plapuma e la celălalt capăt al patului, în casă e cald, e pufos, e liniște, e bine și ție nu îți mai e somn. Timpul trece, mai ai câteva ore până sună ceasul.

somn4

Aduci în minte artileria grea, păstrată pentru sitații de calamitate: gândul unei faleze înalte, ca-n provinciile Atlantice, într-un întuneric beznă, măturate de valurile oceanului. Sunet de valuri sparte de stânci. Clipocit de apă printre pietre.

O faleză mare, înaltă îndeajuns s-o vezi din Europa dacă te forțezi. O faleză privind spre Europa, tăcută, resemnată și demnă. Privind încolo.

Uneori ți-e ciudă să vezi falezele Canadei holbându-se continuu către o Europă vie ca un gândăcel într-o cireașă, alteori tragi aerul curat în piept, te iei cu împinsul coșului după lapte, pâine, mărar, smântână și mai lași planeta să-și urmeze și singură mersul.

Parcă vine somnul, simți iar cilindrul acela albăstrui-translucid aruncând penumbre, ca o hologramă, în jurul tău, după care chiar ți-e somn.

Atunci, profitând că inima și-a tras și ea plapuma până sub bărbie, sufletul se-ncheie la sacou, scutură floarea de la butonieră și pleacă. Cât noi dormim, el umblă, ajunge la benzinăria lui din lumea aceea unde s-adună sufletele, iar acolo se-alimentează cu energie pentru ca, în doar câteva ore, să ne aducă înapoi, în piept, scânteia ce-o să ne ție treji, vii, atenți, iubind, simțind, gândind, trăind, încă o zi.

E târziu, sufletul meu e gata de plecare, cred c-am s-adorm cu faleza-n gând. Unde plec când dorm, mă-ntreb continuu. De ce dorm, de ce trebuie să dorm. Unde plec când dorm. Dorm.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here