Conduc motocicleta- Visul de douăzeci de ani
31 octombrie 2016
Balul AREC de vineri seara – Etichetă, satin, tafta, perle și diamante
6 noiembrie 2016
Show all

Vineri- elegantul bal AREC. Sâmbătă- Fanteziile Mariei!

Două seri magice, de poveste, în weekendul ce urmează. Un iureş de parfumuri amestecate printre vorbe se pregăteşte şi va să se verse, în cascade, printre românii din Toronto și împrejurimi. Un şuvoi de râsete şi de calde îmbrăţişări, între cunoscuţi şi prieteni. Două seri de întâlniri, fotografii, dans, discuţii şi mai ales de închegat prietenii.

Vineri seara, pe 4 noiembrie are loc balul anual al Asociaţiei Inginerilor Români din Ontario, AREC, minunatul, elegantul, selectul, curatul şi consecventul eveniment care de mai bine de un deceniu ne aminteşte despre detaşamentul de elită al emigraţiei româneşti în Canada anilor ’90 (The Royalton Hospitality Inc. – 8201 Weston Road, Woodbridge, ON ).

Acesta este un fapt. Și un adevăr: tinerii ingineri ai anilor ’90 sunt cei care au dat tonul exodului inteligenței românești spre Canada.

Ei au fost fundaţia iar acum sunt emblema complexului mecanism pe care întregul grup etnic românesc îl urmează, prin puterea exemplului, de la normele de convieţuire, la reperele de viaţă ori de locuit, la ambiţii, la rezilienţă, la înţelepciune dar şi la aspiraţii, la stil de viaţă şi drumuri morale de construit pentru ei, urmaşii şi urmaşii urmaşilor lor.

arecInginerii români sosiţi în Canada, în anii ’90, se regăsesc în întregul nostru fel de a ne comporta. Bine-rău, cum au trasat ei primele coordonate de coexistență, aşa navigăm, cu toţii şi în ziua de azi.

Reperele sunt, pentru cei care nu le-au enumerat încă: profesii acreditate şi social recunoscute, familii închegate, un nivel de bunăstare pentru care am muncit, cel puţin în prima decadă de la imigrare, pe brânci. Copiii trimiși la şcoli bune, iar acum primii nepoţi, articulând cu graţie cuvinte peltice, în engleză şi în română.

Să le mulţumim, aşadar, zic eu, acestor ingineri deschizători de drumuri atât de morale, consecvente cu marile valori universale şi care s-au constituit în grupul de referinţă al dinamicii etnice româneşti din Ontario, cel puţin.

***

Vine apoi seara de sâmbătă, cu un vârtej de frunze roşii în părul toamnei şi fundal de clopoţei amintind că bilanţul anului se apropie. E seara unei toamne coapte-n aer şi încă mirosind a scorţişoară-n sufletele noastre de sentimentali irecuperabili.

Las acasă cărţile de vizită şi merg la chef la Maria, doar cu numele mic la mine-n buzunare și atât. (Fantezii de Toamnă, Westmount Event Centre, 227 Bowes Road, Vaughan, On, detalii  aici)

 

maria1Ana-Maria Scordescu, o româncă mai vârtej decât însuşi vârtejul toamnei, femeia al cărui roman se scrie, colorat şi sonor, undeva la câţiva paşi în urma ei, concluziona în prag de toamnă, la o cafea pe terasă, că viată e al naibii de scurtă.

Mărie, zic, da’ fundamental ai mai zis! Râde c-o poftă de cred că dacă într-o zi s-ar hotărî să plece din Toronto, jumătate din râsul nostru comunitar s-ar ofili.

am

Voi fi alături de Ana-Maria şi de invitaţii ei. Am un chef nebun să dansez, să dansez toată toamna asta, fix, sub tocuri. Să mă prind în horă, când va fi momentul, să-l ascult pe Gilmaro, ale cărui interpetări rămân absolut remarcabile, să urmăresc, în jocuri de lumini, minunată trupă de dansatori invitată la eveniment, să gust magia întâlnirii cu oameni noi, să concluzionez, la rândul meu că viaţă e scurtă și simplă în esența ei.

Dacă în seara de vineri voi ţine palma stângă strâns lipită de inimă şi îmi vor luci steluţe în ochi, că de fiecare dată, la intonarea imnurilor de stat ale României si Canadei, în cea de-a două seară am, aşa, chef de un chef ca-n adolescență. Cine ştie ce e ăla un chef ca între prieteni, ştie despre ce vorbesc. Ei bine, la aşa ceva mă aştept.

La ambele întâlniri, Foaia de Drum Lung va fi prezentă, taman să scrie cronicile celor două poveşti.
Zâmbesc şi deja aştept cu mare, mare nerăbdare.

Vom face fotografii, vom frunzări prima cărţulie dedicată diasporei canadiene, Foaie De drum Lung- De la Mine la Toronto şi, surpriză, primele patru volume (am puţine exemplare și, pentru cine este interesat, fiţi pregătiţi cu cash în bancnote mici- n.a.) semnate de prietena şi colega mea întru scriitură şi povestit ca nimeni alta, viaţa, scriitoarea de succes Corina Ozon din Bucureşti.

 

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *